Psihologul de origine franceză, Jacques Salome vorbește despre 7 răni esențiale, pe care le purtăm cu noi din primii ani de viață către anii maturității. Fiecare dintre noi duce cu sine una sau mai multe răni care ne afectează viața de zi cu zi, relaționările, stima de sine, modul în care ne percepem pe noi și pe cei din jurul nostru. Unele răni se pot impregna chiar din etapa fetală – spre exemplu respingerea – dacă mama nu-și dorește copilul sau dacă află că fătul nu are sexul pe care și-l dorește. Ele sunt cel mai dificil de gestionat și pot necesita și alte tipuri de intervenție terapeutică (hipnoză, tehnici corporale, etc.)

Nedreptate (rigidul, justițiarul) Cel care suferă de nedreptate își favorizează rana fiind prea exigent cu el însuși. Nu își respectă limitele și este foarte stresat din această cauză. Este nedrept față de el însuși, deoarece se critică mult și are dificultăți în a-și vedea calitățile și ceea ce știe să facă bine. Suferă atunci când nu vede decât ceea ce nu s-a făcut sau greșelile care s-au comis. De asemenea, se face să sufere prin faptul că nu știe să-și facă pe plac. Felul prin care oamenii compensează această rană este prin crearea unei atitudini rigide și perfecționiste, cu tendința de a deveni intolerant, ne-negociabil și poate chiar abuziv. Va resimți o dorință puternică de a repara lucrurile în lume, de a stabili ordinea, de a proteja pe cei neputincioși și de a-i pedepsi pe răufăcători. Super-eroii ascund o rană de nedreptate!

Rana de NEDREPTATE este pe cale de a se vindeca, când îți vei permite să fii mai puțin perfecționist, să faci greșeli fără să fii furios sau critic. Când poți să-ți arăți vulnerabilitatea, sensibilitatea, limitele fără teama de a fi judecat de ceilalți.

Respingere (evitant) Cel care suferă de respingere își alimentează rana de fiecare dată când se autodevalorizează, când își spune că nu e bun de nimic, că nu contează deloc în ochii celorlalți și de fiecare dată când fuge dint-o situație. Atitudinea compensatoare în cazul respingerii este cea de evitant – evit să mă mai implic pentru a nu mai fi respins niciodată, prin urmare justific această aparentă „detașare” prin faptul că fie eu nu sunt bun de nimic, fie situația nu mă interesează suficient de mult. In egală măsură, cel cu rană de respingere poate să accepte inclusiv mesaje toxice, având dificultatea de a refuza.

Rana de RESPINGERE este pe cale de vindecare atunci când te afirmi tot mai mult și îndrăznești să te poziționezi, când îndrăznești să refuzi și să primești refuzul nu ca pe ceva personal, ci ca pe o alegere a celuilalt, care nu spune neapărat ceva despre tine.

Abandon (dependent) Cel care suferă de abandon își alimentează rana de fiecare dată când abandonează un proiect la care ținea mult, când renunță, când nu se ocupă destul de el însuși și când nu își acordă atenția de care are nevoie. îi sperie pe ceilalți când se agață prea mult de ei și face în așa fel încât să îi piardă și să rămână iar singur. își face corpul să sufere mult, îmbolnăvindu-se pentru a atrage atenția celorlalți. Se victimizează ușor și este foarte solicitant în ideea de a se asigura că celălalt nu pleacă, devenind controlator și blamându-1 pe celălalt pentru ceea ce simte. Toate .aceste comportamente îl vor îndepărta pe celălalt, ceea ce îi va întări suferința și convingerile („femeile sunt niște nenorocite”, „bărbații sunt niște porci” etc.)

Rana de ABANDON este pe cale să se închidă când singurătatea nu te mai sperie și când începi să investești în relația cu tine. Când duci lucrurile până la capăt cu sau fără sprijinul celorlalți.

Neputință (implicatul) Cel care trăiește rana de neputință își întreține rana punându-se în tot felul de situații limită, provocări care sunt în mod evident peste nivelul lui de posibilități, într-o formă demonstrativă. Depune un efort intens de a face ceea ce alții ar refuza, considerându-se superior prin faptul că el „poate”. Costul acestei putințe este adesea un consum enorm de energie, care se va somatiza în timp. Îi este greu să spună NU, prin urmare va depune eforturi intense de a rezolva tot, cu riscul epuizării!

Rana de NEPUTINȚĂ este pe cale să se vindece atunci când se diminuează dorința de a demonstra că poți să faci față situațiilor limită, când te mulțumește ceea ce trăiești normal, fără ca această normalitate să vi se pară ceva mic, puțin, banal.

Trădare (dominator) Cel care trăiește o rană de trădare își întreține rana mințindu-se, făcându-se să creadă lucruri false și nerespectându-și angajamentele față de el însuși. Se pedepsește făcând totul el singur deoarece nu are încredere în ceilalți cărora nu le atribuie din sarcini. Când face acest lucru este atât de ocupat să verifice munca celorlalți încât pierde din timpul lui liber.

Rana de TRĂDARE este pe cale să se vindece când ești capabil să delegi sarcinile și să accepți rezultatul celorlalți ca pe măsura valorii lor. Când nu vei mai trăi atâtea emoții în momentul în care cineva sau ceva schimbă planurile. Când nu o să mai căuți să fii în centrul atenției. Când ești satisfăcut de propriile reușite și accepți și rezultalele celorlalți ca fiind bune.

Rușine (perfecționist) Cel care suferă de rana de rușine va încerca să facă totul cât mai bine, cât mai rapid, cât mai performant pentru a fi mândru de sine. Cere validare permanentă și confirmări constante, nefiind sigur niciodată pe ceea ce face. Cred că fiecare dintre noi am auzit expresia: „Ar trebui să[1]ți fie rușine!”. Rana se impregnează mai ales în momente de intimitate, în afara unui al treilea. 0 altă modalitate de compensare poate să fie evitarea, pentru a nu mai exista posibile momente de rușine.

Rana de RUȘINE este pe cate să se vindece atunci când începi să ai inițiative, asumându-ți riscul ca ceilalți să nu te îmbrățișeze, atunci când duci Incurile până la capăt fără să ai nevoie de încurajarea sau susținerea cuiva, atunci când nu mai verifici obsesiv dacă ai făcut bine sau nu ceea ce ai făcut.

Umilire (masochistul) Cel care suferă de umilire își alimentează rana de fiecare dată când se înjosește, când se compară cu ceilalți, punându-se în inferioritate, când se acuză că e gras, că nu este bun, că nu are voință, că este profitor etc. Se umilește purtând haine care îl dezavantajează și murdărindu-și hainele. Se face să sufere preluând responsabilitățile celorlalți, ceea ce îl privează de libertate și de timp pentru el însuși. Umilirea se impregnează în prezența unui public. Practic este o rană la rușine la care ai martori. Se va pune în situații limită, uneori riscând chiar cu propria sănătate sau viață, având tentația să aștepte recunoaștere și apreciere pentru comportamentul de risc. Există riscul să compenseze și prin bufonerii, ascunzând sub zâmbet, frica de a nu fi iar ridicol

Rana de UMILIRE va fi pe cate să se vindece atunci când scapi de teama de ridicol, când îți asumi curajul de a cere clar și explicit ceea ce îți dorești și ai nevoie, asumându-ți riscul de a fi refuzat. Când te repoziționezi deasupra eșecului, nu ca măsură a valorii personale, ci ca situație existentă în prezent. Când renunți să te pui în situații limită, riscante.

Să ceri ajutor necesită de fapt foarte multă putere. Pentru că înseamnă că trebuie să fii vulnerabil în fața altei persoane.