Într-o relație sunt 6 persoane. Vă șochează? Poate n-ar trebui.

În filmul „Povestea noastră” (The Story of Us, 1999) Ben și Katie Jordan, după 15 ani de căsnicie, în care au trăit experiențe ca noi toți, ajung într-un punct în care încearcă să-și dea seama dacă vor să divorțeze sau reușesc să-și salveze căsnicia. O secvența este sugestivă. Aflați în pat, vorbind despre situația lor, la un moment dat apar alături de ei și părinții. Replicile pe care și le dau unul altuia sunt dublate de replicile pe care și le dau părinții fiecăruia unul celuilalt. Cu alte cuvinte, copiii lor adulți repetă ceea ce au văzut la părinții lor: aceleași replici, aceleași atitudini, aceleași modele de relaționare.

Fiecare om visează la o relație bună, armonioasă. Și este normal să fie așa. Dar în mintea fiecărui partener se ascunde o fantasmă despre partenerul ideal și despre relația ideală. Fetele visează la un Făt-Frumos, ca cel din poveștile copilăriei, care le va da sărutul eliberator și cu care se vor căsători și vor trăi „până la adânci bătrâneți”. Pe de altă parte, băieții visează la prințesa care stă și îi așteaptă cuminte în turn în timp ce ei își duc luptele, pentru a-și dovedi bărbăția și pentru a primi premiul cel mare. În mod evident, ce se întâmplă în povești nu se întâmplă în viața reală.

La început ne îndrăgostim și simțim „fluturi în stomac”. Dar este perioada în care proiecțiile „guvernează” relația. Fiecare partener „vede” în celălalt promisiunea împlinirii fantasmelor proprii. Calitățile au întâietate în fața lucrurilor care nu ne plac la celălalt, și apare celebra impresie „orbit de iubire”. Este perioada în care ne dorim să petrecem mai mult timp împreună, să ne cunoaștem. Când această perioadă trece, ce rămâne?

Fiecare relație trece printr-o perioadă de agresivitate, de conflict. Această începe să apară atunci când proiecțiile se retrag, calitățile rămân acolo, dar începem să vedem și „defectele”, acele lucruri care nu ne plac la celălalt. Particularități care ne irită și încep să câștige teren în fața calităților. Este perioada în care se iscă scandaluri „din te miri ce”. Este agresivitatea acumulă de frustrările multiple pe care cei doi le-au acumulat în experiențele anterioare. În care „ești ca mama”, „semeni cu taică-tu” sunt replicile cele mai frecvente. Un alt tip de proiecții se produc, de această dată fiind cele care reflectă nemulțumirile principale ale lor de când erau copii.

Această perioadă de agresivitate și conflict este, poate, cea mai importantă din viața unui cuplu. Odată proiecțiile căzute, precum „vălul de pe ochi”, când fiecare îl vedem pe celălalt așa cum este sau cât mai aproape de realitate, relația este la răscruce. Negociem cu noi înșine, negociem cu celălalt:

• căutăm să descoperim în noi care este limita de toleranță,
• care sunt compromisurile pe care le putem face fără să simțim că ne autodistrugem.
• peste ce putem trece și ce este inacceptabil.

Este perioada în care introspecția poate juca un rol important. Evaluarea nevoilor personale și a capacității de a oferi celuilalt ceea ce la rândul său are nevoie, este esențială pentru viitorul relației.

Dacă cuplul reușește să treacă prin această perioadă de agresivitate și conflict, începe perioada de armonizare, de creștere și de maturizare a relației. O relație sănătoasă înseamnă o relație matură. O relație matură presupune că cei doi parteneri ajung ei înșiși la un nivel de maturitate psihică.

Maturitate însemnând capacitatea de: 

• a-l înțelege pe celălalt,
• a empatiza cu el,
• a-i oferi libertate în alegeri fără a pierde propria libertate,
• susținere reciprocă.

O relație sănătoasă, matură se crește, se formează și presupune efort, implicare și conștientizarea responsabilității fiecărui partener în ceea ce presupune viața de cuplu. Depășirea unor cutume sociale de tipul „femeia stă la cratiță”, iar „bărbatul aduce bani și duce cel mult gunoiul” este parte din proces.

Nu există rețete pentru a avea relații armonioase, sănătoase, mature. Există însă alegerea individuală de a se maturiza. Avem relațiile pe care ni le construim. Ne putem simți bine în relații sau nu. Ceea ce căutăm într-o relație trebuie să țină cont și de ceea ce celălalt poate oferi. Nu putem cere fără să oferim. Cum nu putem oferi la nesfârșit fără să primim.

Iubirea, dincolo de perioada de îndrăgostire specifică adolescenței, presupune respect reciproc, grijă, empatie, capacitatea de a ne juca, capacitatea de a cere, de a primi și de a oferi, capacitatea de a oferi și de a avea libertate. În relații adunăm amintiri de toate felurile. Atunci când cele frumoase, în care ne-am simțit în siguranță și susținuți, sunt mai multe și mai puternice decât cele în care am suferit, mai putem da o șansă relației.

Și nu în ultimul rând, iubirea presupune mult umor. Cu umor ne salvăm și individual, și împreună

Câteva indicii ale unei relații mature, așa cum le-am descoperit nu doar din cărțile de specialitate, cât mai ales din munca mea cu oamenii:

1. Atunci când te simți liber să vorbești cu cel de lângă tine despre temerile tale, fără a-i pretinde, nici măcar în gând, să le rezolve.
2. Atunci când te simți liber să te poți întâlni cu alte persoane fără să existe sau să apară nevoia de a avea o relație sexuală.
3. Atunci când ai suficientă încredere în relația pe care o ai cu cel de lângă tine astfel încât îndoiala, suspiciunile nu sunt prezente.
4. Atunci când nu te aștepți de la celălalt să îți satisfacă toate nevoile, toate dorințele, toate așteptările. Și când celălalt nu are aceleași pretenții.
5. Atunci când nu te simți într-o competiție cu celălalt pentru un statut mai bun la locul de muncă. De fapt atunci când nu mai simți deloc că ești într-o competiție ce cel de lângă tine.
6. Atunci când simți că îi poți cere să te ajute și cel de lângă tine o face cu plăcere. La fel și când simți bucurie că îl poți ajuta pe cel de lângă tine atunci când îți cere.
7. Atunci când vă respectați reciproc opiniile, alegerile și cine sunteți ca persoane individuale.
8. Atunci când vă lăudați reciproc reușitele, când vă susțineți în demersurile individuale.
9. Atunci când simțiți compasiune unul față de celălalt, când sunteți empatici cu suferința celuilalt, când puteți sta unul lângă celălalt fără a vă simți obligați să vă faceți unul pe celălalt să vă simțiți bine, căutând tot felul de soluții.
10. Atunci când reușiți să vă asumați responsabilitatea pentru faptele voastre și pentru relația voastră. Când evitați să vă blamați și reușiți să oferiți și să primiți scuzele pentru inevitabilele greșeli.

Autor: Andreea Talmazan, Psihoterapeut