Drepturile nu se comasează!

De ce vrea Guvernul comasarea ANES cu ANITP? Care sunt adevăratele mize?

Mâine, la Bruxelles, domnul Bolojan va trebui să explice comisarilor europeni și partenerilor strategici de ce România încalcă obligațiile sale privind egalitatea de gen, combaterea traficului de persoane și protecția victimelor violenței domestice și ale infracțiunilor – prin desființarea agențiilor cerute de Uniunea Europeană.

I. Apel civic și poziționare publică

Asociația Necuvinte, organizație independentă, cu peste 10 ani de activitate în domeniul prevenirii și combaterii discriminării, abuzului și a violenței domestice și de gen, reamintește autorităților că eficientizare înseamnă consolidare și responsabilitate, nu desființarea instituțiilor care apără drepturile fundamentale ale cetățenilor și derogare de răspundere.

Eficientizare înseamnă împuternicire, investiție în menținerea autonomiei celor două agenții și un program clar destinat fiecăreia dintre ele de îmbunătățire a modului de lucru și a rezultatelor oferite de echipele lor, în niciun caz distrugere.

Asociația Necuvinte atrage atenția că proiectul de Ordonanță de Urgență prin care Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane (ANITP) și Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse (ANES) ar urma să fie mutate la Ministerul Muncii este o măsură greșită, neconstituțională și periculoasă pentru România.

De ce?

Transferul celor patru domenii majore – egalitatea de gen, violența împotriva femeilor, traficul de persoane și victimele infracțiunilor către Ministerul Muncii reduce totul la o simplă „problemă socială”, ignorând că aceste domenii țin de justiție, drept penal și securitate națională și ar îngropa domeniul egalității de gen.
Consecința directă: victimele nu ar mai avea acces real la dreptate, protecție și compensații.
Consecințele practice pot fi extrem de grave: blocaje în colaborarea poliției cu noile structuri, slăbirea protecției victimelor, pierderea credibilității internaționale, posibile proceduri de infringement și chiar blocarea aderării României la OECD.
Justiția are obligația de a proteja victimele infracțiunilor, nu poate selecta în mod discreționar atribuțiile pe care dorește sau nu să le îndeplinească, pentru că nu este o entitate privată, ci o instituție fundamentală într-un stat democratic.
Violența domestică și traficul de persoane nu înseamnă același lucru. Deși ambele sunt forme grave de abuz și încălcări ale drepturilor fundamentale, ele au cauze, dinamici și soluții diferite:

– Violența domestică are loc în spațiul familial sau în relații de intimitate. Victimele sunt agresate de parteneri, soți sau membri ai familiei.

– Traficul de persoane este o infracțiune organizată, transnațională, în care victimele (femei, bărbați, copii) sunt exploatate prin constrângere, recrutare, transport și vânzare. Combaterea traficului implică poliția, justiția penală, cooperare internațională.
Amestecarea celor două fenomene în cadrul acelorași politici sau instituții slăbește eficiența răspunsului. Victimele traficului de persoane au nevoie de măsuri penale ferme și protecție transnațională. România trebuie să trateze separat aceste probleme, cu politici dedicate și instituții specializate autonome, respectând obligațiile internaționale și europene din ambele domenii.

Licențierea serviciilor nu trebuie să fie în responsabilitatea ANES, există deja instituții create care se ocupă de aceste aspecte, în schimb nu mai este nicio altă instituție de specialitate a administrației publice centrale cu atribuții în elaborarea, coordonarea și aplicarea strategiilor și politicilor Guvernului în domeniul egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați și în domeniul prevenirii și combaterii violenței domestice.

Argumentul reducerilor bugetare nu se aplică la acest demers, personalul va fi plătit suplimentar cu 700 lei net/lună, iar întreaga structură creată va genera creșteri considerabile de costuri.

Faptul că aceste documente au fost publicate vineri, 19 septembrie, la ora 14:18, demonstrează că nu vorbim despre un demers autentic de eficientizare, ci despre o încercare de a slăbi patru domenii strategice ale României.

Calitatea precară a documentelor arată că transparența a fost bifată doar ca formalitate, sub presiunea societății civile, într-un proces lipsit de onestitate și umbrit de semne de întrebare privind agenda anti-drepturi și interesele politice sau chiar private care îl motivează.

Constituția României prevede clar că ordonanțele de urgență pot fi adoptate doar în situații extraordinare. Lipsa serviciilor sociale sau accesarea unor fonduri europene nu reprezintă o urgență imprevizibilă, ci o problemă structurală care trebuia rezolvată prin lege, în Parlament. Proiectul de OUG nu respectă condițiile constituționale și riscă să fie declarat neconstituțional.

Nota de Fundamentare este contradictorie: invocă obligații europene, dar recunoaște că proiectul „nu se referă la acest subiect”. Mai mult, nu există o analiză clară de impact, nu s-au realizat consultări publice reale și nu există garanții privind protecția datelor sensibile ale victimelor.

Domnule ministru Manole, vă reamintim că ministerul coordonat de dumneavoastră are obligația legală de a elabora, aproba și monitoriza standardele minime de calitate pentru toate serviciile sociale.

Legea nu prevede un asterix prin care să se precizeze că MMFTSS nu poate face acest lucru decât pasând răspunderea și distrugând agenții fundamentale ale statului, cu scop foarte clar stabilit, diferit de ceea ce doriți dumneavoastră acum și strategic din punctul de vedere al poziționării României în fața partenerilor internaționali. Înainte de a îngropa drepturile cu atât de multă înverșunare, poate ar fi momentul să vă luați rolul în serios și să începeți să vă asumați răspunderea pentru obligațiile pe care instituția pe care o coordonați le are din punct de vedere legal, nu pentru instituții aflate în subordonarea altor structuri din administrația publică centrală.

Asociația Necuvinte solicită Guvernului retragerea proiectului de OUG, întărirea rolului ANES în cadrul Cancelariei Prim-ministrului și consolidarea ANITP în subordinea Ministerului Afacerilor Interne. Prin eficientizarea reală a celor două agenții și întărirea capacității lor ca instituții separate pot fi respectate obligațiile legale și internaționale ale României și pot fi protejate eficient victimele violenței și traficului de persoane.

II. Argumentație juridică și constituțională

Contestăm baza demersului – mutarea victimelor infracțiunilor și a traficului de persoane din domeniul justiției și MAI în subordinea MMFTSS

Contestăm fundamentul juridic și instituțional al Ordonanței, întrucât mutarea atribuțiilor privind victimele infracțiunilor și traficul de persoane din domeniul justiției și al Ministerului Afacerilor Interne în subordinea Ministerului Muncii reprezintă o măsură arbitrară, lipsită de urgență și contrară legislației naționale și obligațiilor europene. Această mutare rupe logica procesului penal, contravine Directivei 2011/36/UE și Directivei 2012/29/UE, precum și Convenției Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de persoane, punând România în risc de neconformitate și slăbind protecția efectivă a victimelor.

Prin această decizie politică, România creează o separare artificială între mecanismele penale și cele sociale, în contradicție cu legislația națională și obligațiile europene. OUG nu demonstrează urgența, ci doar o opțiune administrativa și politică, ceea ce contravine art. 115 alin. (4) din Constituție.

Argumente juridice interne

Legea 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane stabilește clar rolul central al organelor de aplicare a legii (MAI, Parchet, DIICOT). Scoaterea ANITP de sub MAI subminează logica acestei legi fiind un risc de neconcordanță legislativă.
Codul de procedură penală: protecția victimelor infracțiunilor este integrată în procesul penal. Dacă agenția nu mai e sub o autoritate cu atribuții în domeniu (MAI/Justiție), apare o ruptură între investigare și protecție.

Argumente din dreptul UE și internațional

Directiva 2011/36/UE (trafic de persoane): cere statelor să aibă mecanisme eficiente de coordonare între anchetă penală și protecția victimelor. Mutarea în MMFTSS creează fragmentare și poate reduce capacitatea de a identifica și sprijini victimele în cadrul procedurilor penale.
Directiva 2012/29/UE (drepturile victimelor): victimele trebuie să fie sprijinite prin mecanisme coordonate cu autoritățile judiciare și polițienești. O agenție sub Ministerul Muncii nu mai are acces direct la datele judiciare și operative reprezentând risc de neconformitate.
Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de persoane (CETS nr.197): impune un Raportor Național eficient și conectat la anchetele penale. Mutarea la MMFTSS rupe legătura directă cu autoritățile penale și contravine spiritului convenției.

Riscuri practice și incoerențe

Risc de blocaj: poliția și DIICOT vor investiga, dar agenția de la MMFTSS va fi responsabilă de protecția victimelor. Fără subordonare directă, schimbul de date poate fi întârziat sau blocat (contrar cerințelor de operativitate din directivele UE).
Slăbirea protecției victimelor: victimele pot să nu mai beneficieze de suport integrat (juridic + social), pentru că instituțiile vor funcționa pe linii paralele.
Pierderea credibilității internaționale: organismele UE și GRETA solicită ca România să păstreze un mecanism solid în sfera justiției. Mutarea în MMFTSS ar putea atrage observații critice sau chiar proceduri de infringement.

Contestăm raționamentul în baza căruia se dorește realizarea acestei fuziuni

Nevoia de servicii este ușor rezolvabilă prin înțelegerea rolului pe care MMFTSS îl are conform legii. Argumentația că este nevoie de distrugerea unor agenții esențiale drepturilor pentru a crea servicii este lipsită de sens și în contradicție cu prevederile legale.

Legea asistenței sociale nr. 292/2011:

Art. 5 lit. r) definește standardele minime de calitateca instrumente obligatorii pentru acreditarea și monitorizarea serviciilor sociale.
Art. 118–119 stabilesc că Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale (MMFTSS), are atribuția de a elabora, aproba și monitoriza standardele minime de calitate pentru toate serviciile sociale.

Legea 197/2012 privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale prevede explicit:

standardele minime de calitate sunt aprobate prin ordin al ministrului muncii;
implementarea lor este obligatorie pentru toți furnizorii publici și privați.

Plasarea responsabilității lipsei de servicii în curtea altor structuri guvernamentale crează un precedent extrem de periculos, mai ales venind din partea autorității centrale unice responsabile cu elaborarea, aprobarea și monitorizarea standardele minime de calitate pentru toate serviciile sociale.

ANES și ANITP nu sunt furnizori de servicii sociale.

Sunt în schimb:

A.N.E.S. este raportor/ punct național de contact către:

Comisia Europeană – prin rețeaua High Level Group on Gender Mainstreaming.
Consiliul Europei – prin Convenția de la Istanbul (prevenirea și combaterea violenței domestice și a violenței împotriva femeilor)
EIGE (European Institute for Gender Equality) – pentru date statistice și politici europene de gen.
ONU – CEDAW (Comitetul pentru Eliminarea Discriminării împotriva Femeilor) – rapoarte periodice privind implementarea Convenției CEDAW.
ONU – CSW (Comisia pentru Statutul Femeii) – participare la raportările anuale privind egalitatea de gen.

A.N.I.T.P. are un rol securitar și raportează către:

Comisia Europeană – în cadrul Raportului anual al Coordonatorului UE pentru Combaterea Traficului de Persoane.
OSCE – Office of the Special Representative and Co-ordinator for Combating Trafficking in Human Beings– unde ANITP e punct național de contact.
GRETA (Group of Experts on Action against Trafficking in Human Beings) – organism al Consiliului Europei care monitorizează implementarea Convenției de la Varșovia (2005).
SELEC (Centrul Sud-Est European de Aplicare a Legii) – schimb de date privind rețelele criminale din regiune.
ONU – UNODC (Office on Drugs and Crime) – contribuții la rapoarte globale privind traficul de persoane.
Departamentul de Stat al SUA – prin contribuțiile la TIP Report (raportul anual privind traficul de persoane).

Contestăm tehnică legislativă generală a proiectului

Incoerența și viciile Notei de Fundamentare

Nota de fundamentare este intern contradictorie: invocă obligații europene și internaționale ca justificare a măsurii, dar declară la secțiunile privind conformitatea cu legislația UE și consultările publice că proiectul „nu se referă la acest subiect”. Aceasta reprezintă un viciu grav de procedură și o încălcare a Legii 24/2000 și a principiilor transparenței decizionale.

Legea privind normele de tehnică legislativă (Legea nr. 24/2000)

Obligația de motivare clara şi completă pentru ordonanțele de urgență: ce situație extraordinară există, de ce nu se poate aștepta, ce consecințe grave pe termen scurt dacă nu se adoptă OUG.
Transparența decizională: proiectele de OUG trebuie puse în consultare publică, ministerul responsabil urmărește să fie explicate toate motivele, să fie analiză de impact.

Jurisprudența Curții Constituționale

CCR a stabilit în mai multe decizii (ex: nr. 68/2017, 421/2007, 255/2005 etc.) că simpla presiune de timp, oportunitatea politică sau nevoia de a accesa fonduri nu echivalează cu situație extraordinară.
De asemenea, CCR a respins ordonanțe de urgență când motivarea urgenței este vagă, generală, nu demonstrează pericol real, iminent și concret.
CCR a decis în mod constant că simpla oportunitate sau „necesitatea de accelerare a reformelor” nu constituie situații extraordinare (ex. Decizia CCR nr. 255/2005, Decizia 842/2009, Decizia 761/2014).
Textul invocă de asemenea lipsa serviciilor licențiate și oportunitatea accesării unor fonduri europene. Acestea sunt probleme reale, dar structurale, previzibile și de durată, nu situații „extraordinare” în sens constituțional (care presupun împrejurări imprevizibile, grave, cu caracter de urgență absolută – ex. calamități, crize sanitare, război).

Obligații internaționale și europene

Convenția de la Istanbul – obligația de a preveni violența de gen și de a proteja victimele; orice reorganizare instituțională care slăbeşte capacitatea statului de a respecta aceste obligații poate fi incompatibilă cu tratatul.
Directiva 2011/36/UE privind traficul de persoane şi drepturile victimelor – obligaţia de a avea servicii instituţionale eficient funcţionale.
Directiva privind drepturile victimelor (2012/29/UE) – victimele trebuie să aibă acces rapid la protecție, sprijin și servicii specializate; slăbirea cadrului instituțional poate încălca aceste standarde.
Carta Drepturilor Fundamentale a UE – dreptul la egalitate, la protecția demnității, etc.

În Preambul se invocă „escaladarea fenomenului violenţei domestice” (36 femei omorâte în 8 luni 2025) și faptul că „reglementarea unitară” este necesară pentru accesarea fondurilor europene și se afirmă că elementele constituie „premisele unei situații urgente și extraordinare” care justifică OUG.

Cum se probează aceste afirmații?

Analiza temporală a problemelor (statistici pe ultimii ani vs. „escaladare” pentru a arăta dacă fenomenul era previzibil şi tratabil legislativ prin lege. Documentul nu clarifică aceste aspecte.
Liniile de finanţare europene comunică termene cunoscute anterior, ceea ce demonstrează că nu se justifică urgența.

Probleme juridice şi de coerență:

Riscul încălcării obligațiilor UE privind cooperarea polițienească și eficacitatea mecanismelor de combatere a traficului (principiul „effective investigation and prosecution” conform convențiilor/ directivei – reorganizarea nu trebuie să reducă capacitatea de investigare).
Lipsa consultărilor: NF susţine că a solicitat puncte de vedere unor asociaţii locale, dar în secţiunea dedicată consultărilor scrie „Proiectul nu se referă” – ceea ce în practică înseamnă fie că nu s-au făcut consultări, fie că NF a fost completat formal. Lipseşte analiza impactului socio-economic şi analiza riscurilor juridice (ex. GDPR, contracte UE).

Conformitate/contradicții cu obligaţii şi standarde UE şi internaționale

Convenţia de la Istanbulși Convenţia Consiliului Europei privind traficul de persoane (CETS nr.197) sunt invocate ca justificare – dar OUG nu dovedeşte că reorganizarea păstrează/întăreşte mecanismele cerute (identificare, protecţie, cooperare transsectorială). Nota de fundamentare recunoaște aceste lacune.
Directivele UE (ex. Directiva 2011/36/EU combaterea traficului; Directiva 2012/29/EU drepturi pentru victime): impun statelor membre să asigure mecanisme eficiente de identificare/ajutor/aderență la standarde minime. Mutarea competențelor operaționale într-o agenție administrativă, separată de structurile de aplicare penală, poate reduce capacitatea de investigare şi protecție — neconformitate cu spiritul (şi în anumite situații litera) acestor acte. (NF invocă exact aceste directive, dar nu oferă analiză de conformitate).

Text Ordonanță de urgență

Text: „ANES se reorganizează prin fuziune prin absorbție cu ANITP… Noua instituție (ANESPVITP) trece din subordinea Guvernului … în subordinea MMFTSS; ANESPVITP preia atribuțiile ANITP…”

Probleme juridice şi operaţionale

Modificare a structurii instituţionale în domenii sensibile prin OUG – ANITP funcţionează în prezent sub MAI (structură cu atribuţii specifice în identificarea şi protecţia victimelor din mecanismele penale). Mutarea funcţiilor de combatere a traficului din subordinea MAI către un organism aflat sub MMFTSS poate produce fragmentare operaţională între investigație (MAI) şi coordonare/raportare (MMFTSS), reducând capacitatea de urmărire penală şi protecție (probleme de coerentă cu Directivele UE care cer mecanisme eficiente de investigare și cooperare).

Competente penale şi protecţie victime: Art. I alin.(4) precizează că „Protecția victimelor … se exercită de către structurile MAI” dar OUG preia atribuții administrative şi de licențiere – acest text e ambiguu şi creează risc de contradicţie competenţială. Cine practică efectiv protecția la nivel procedural/penal?. Ambiguitatea creează incertitudine legală imediată.

Unde sunt studiile/avize ale MAI/ANITP care să arate impactul operaţional al transferului.

Incoerență:

Art. I (5) „Operaționalizarea ANESPVITP și continuitatea activității în domeniu se pot asigura și prin detașarea, în condițiile prevăzute de Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, a unora dintre polițiștii care și–au desfășurat activitatea la ANITP.”

Art. VI (2) „Polițiștii din cadrul ANITP, desființată potrivit prezentei ordonanțe de urgență, se pun la dispoziția MAI în condițiile prevăzute de Legea nr. 360/2002, cu modificările și completările ulterioare, în vederea numirii într-o funcție corespunzătoare.”

Există o incoerență de prevedere între articolele mai sus menționate, scoțând ANITP de sub umbrela MAI și ducând traficul de persoane din zona de justiție și securitate națională în zona de social, prezența polițiștilor nu este justificată.

În plus, deficitul de personal la Ministerul Afacerilor Interne și Poliției Română a fost estimat la peste 25.000 de polițiști în ultimii zece ani, unii sindicaliști, precum cei de la Sindicatul Europol, estimând un deficit istoric de chiar 30% din necesarul total.

Asociația Necuvinte solicită de peste 10 ani înființarea unor structuri specializate în cadrul Poliției Române dedicate persoanelor victime ale violenței domestice și lipsa personalului a reprezentat mereu o problemă majoră în acest demers. Nu este justificat, nu este necesar și nici legal să fie luați oameni dintr-un sistem cu un deficit enorm și mutați din justiție în social.

Art. II – Regulament organizare și termenul de 45 zile

Text: “Regulamentul de organizare și funcționare și structura de posturi se stabilesc de Guvern, la propunerea MMFTSS, în termen de 45 de zile.”

Probleme:

Termen scurt, discreţionar: 45 de zile pentru un regulament complex (care include licenţiere servicii, centre regionale, proceduri de colaborare cu MAI, GDPR etc.) este nerealist şi încalcă cerinţa de predictibilitate şi implicare a părţilor interesate.
Delegaţie excesivă: OUG lasă multe aspecte esenţiale (număr posturi, criterii de licenţiere) la nivel de HG la propunerea ministerului, cu riscul de a crea un gol legal în care domenii esențiale rămân nefuncționale.
Lipsa garanţiilor procedurale în exerciţiul puterii executive: act normativ, OUG, imposibilitatea participării reale a ONG-urilor şi a beneficiarilor în contradicției cu principiilor Legii 52 din 21 ianuarie 2003 (*republicată*) privind transparența decizională în administrația publică*.

Art. IV – Funcţiunile ANESPVITP (autoritate de stat, reglementare, raportor național, licențiere)

OUG îi conferă roluri multiple: autoritate de stat, reglementare, strategie, armonizare, reprezentare, administrare, monitorizare, raportor național antitrafic, Punct Focal SNR etc.

Probleme:

Conflict de interese funcţional: a avea în acelaşi timp atribuţii de reglementare şi de administrare/contractare/finanţare, furnizează standarde şi licenţiază apoi, poate crea un risc de captură instituțională și lipsă de imparțialitate. În mod normal, separarea funcţiunilor de reglementare şi cele de administrare/contractare este un principiu de bune practici.
Raportor național antitrafic + secretariat comitet interministerial: atribuţii care implică cooperare trans-sectorială, dar textul nu clarifică mecanismele de coordonare cu MAI, Justiţie, Ministerul Sănătăţii şi DIICOT, iar textul extrem de vag legislativ creează risc de blocaj.
Lipsesc cu desăvârșire rolurile de raportor și punct național de contact deținute de ANES la acest moment.
Lipsa garanțiilor procedurale şi instituționale pentru a preveni abuzul/politizarea deciziilor (norme de delegare trebuie să prevadă garanţii de separaţie a funcţiilor).
Această concentrare contravine principiilor de bună administrare recomandate de acte UE şi OECD.

Art. V-VI – Predări, subrogări, baza de date SIMEV şi patrimoniu / personal

Texte: protocol predare-primire execuție bugetară; ANESPVITP se subrogă în drepturile și obligațiile ANITP/ANES; SIMEV (bază de date victime) se preia și poate fi găzduită în HUB-ul MAI până la 30.06.2026.

Probleme punctuale şi riscuri legale:

SIMEV – confidențialitate și baza legală GDPR: SIMEV conține date sensibile (date privind victime, detalii despre infracţiuni, inclusiv date medicale). Transferul şi găzduirea temporară în HUB-ul MAI şi accesul amplu pot încălca cerinţele GDPR privind prelucrarea de categorii speciale de date (art. 9 GDPR) dacă nu există un temei legal clar, măsuri tehnice şi organizaţionale adecvate şi acorduri de procesare a datelor. În plus, legislația specială privind datele victimelor (Legea 678/2001) impune confidențialitate strictă. Transferul SIMEV fără evaluare DPIA (Data Protection Impact Assessment) şi fără acorduri clare între operatorii de date/operatorele IT este nelegal. Unde este analiza DPIA şi a protocoalele privind accesul la date?
Subrogarea contractelor de finanțare: OUG prevede că ANESPVITP se subrogă în convențiile și contractele ANITP/ANES, dar nu există garanţii explicite privind continuitatea condiţiilor de confidenţialitate, clauzelor de eligibilitate pentru fonduri UE şi obligaţiile de raportare. Transferul de proiecte UE trebuie notificat şi acceptat de donator/Comisia Europeană. Există risc de pierdere a finanţării dacă procedurile formale de transfer nu sunt respectate.
Pasiv şi litigii: OUG spune că ANESPVITP preia litigiile, cu excepţia anumitor litigii (cele privind drepturile polițiștilor), acest mecanism poate îngreuna reprezentarea în instanţă şi poate genera provocări procedurale (cine plăteşte, cine răspunde pentru obligaţii deja contractate).
Pentru contractele UE unde sunt documentele care dovedesc că donatorii au fost informaţi şi şi-au dat acordul pentru subrogări (în lipsa acestor acorduri, există risc real de pierdere a finanțărilor).

Lipsa unei analize de impact serioase şi termenele derizorii pentru transferuri constituie violare a principiului legalităţii şi al securităţii juridice, cetăţenii şi operatorii trebuie să ştie cine răspunde.

GDPR (Regulamentul UE 2016/679): SIMEV şi orice prelucrare de date a victimelor implică categorii speciale de date; orice transfer/hostare/accese multiple trebuie să aibă temei legal clar, DPIA şi protocoale de securitate. OUG nu prevede astfel de garanţii detaliate. Încălcări concrete de drept UE şi GDPR riscul de nerespectare a obligaţiilor de identificare/protecţie a victimelor (Directiva 2011/36 şi 2012/29) şi riscul procesării ilegale a datelor (SIMEV găzduit temporar în HUB MAI fără DPIA).

Cuvintele contează – Din ambele documente lipsește componenta de egalitatea de gen, ceea ce vine în contradicție flagrantă cu obligațiile asumate de România prin:

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), art. 8 „În toate acțiunile sale, Uniunea urmărește eliminarea inegalităților și promovarea egalității de gen.” România, ca stat membru, are obligația de a integra egalitatea de gen în toate politicile și actele normative interne (principiul „gender mainstreaming”).
Convenția Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenței împotriva femeilor şi a violenței domestice, ratificată de România în anul 2016 la art. 1 și art. 6 impune statelor să promoveze egalitatea de gen și să combată stereotipurile care perpetuează violența. România are obligația să implementeze politici de prevenire a violenței de gen și raportare periodică către GREVIO
Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de persoane (CETS 197) Prevede că politicile trebuie să fie sensibile la dimensiunea de gen, inclusiv în protecția victimelor.
Agenda 2030 – Obiectivul de Dezvoltare Durabilă 5 (ODD 5) – „Realizarea egalității de gen și împuternicirea tuturor femeilor și fetelor.” România trebuie să raporteze periodic către ONU măsurile luate și progresele făcute.
CEDAW (Convenția pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, 1979) ratificată de România în 1982 – Cere statelor să adopte toate măsurile legislative și administrative necesare pentru a realiza egalitatea de gen în viața publică și privată.
Directiva 2006/54/CE privind egalitatea de șanse și tratament între femei și bărbați în muncă, Directiva 2010/41/UE privind activități independente, Directiva 2012/29/UE privind drepturile victimelor, care impune luarea în considerare a nevoilor specifice de gen, Directiva 2022/2381 – echilibrul de gen în consiliile de administrație. România trebuie să transpună și să aplice aceste directive, în caz contrar poate fi supusă unei proceduri de infringement.
Blocarea aderării la OECD prin neîndeplinirea angajamentelor asumate: Recomandarea privind egalitatea de gen în viața publică (C(2015)164), Recomandarea privind egalitatea de gen în muncă și antreprenoriat (OECD/LEGAL/0398), Recomandările formulate de către Comitetul ELSAC/OCDE privind aspectele sociale (violență și egalitate de gen).

5. Lipsă de uniformitate cu privire la numele viitoarei structuri

În OUG:

Noua instituție este denumită: „Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse și Protecția Victimelor Infracțiunilor și a Traficului de Persoane”.
Abreviată: ANESPVITP

În Nota de fundamentare – Noua instituție apare sub două formule:

„Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați și Victimele Infracțiunilor (ANESPVITP)”.
Într-un loc, chiar: „Autoritatea Națională pentru …”(nu „Agenția”).

Incoerență terminologică între cele două documente: „Agenție” vs. „Autoritate”; „Egalitate de șanse și protecția victimelor infracțiunilor și a traficului de persoane” vs. „Egalitate de șanse între femei și bărbați și victimele infracțiunilor” atacă identitatea juridică a creației instituționale.

III. Concluzii

OUG este neconstituțională (art. 115 alin. 4 și art. 61 alin. 1).
OUG contravine obligațiilor europene și internaționale ale României.
OUG produce riscuri practice grave: slăbește protecția victimelor, dispare domeniul egalității de gen, expune România la infringement și sancțiuni internaționale, blochează aderarea la OECD prin neîndeplinirea angajamentelor asumate, vulnerabilizează confidențialitatea datelor.

Referitor la Ordonanță de urgență a Guvernului privind stabilirea unor măsuri la reorganizare la nivelul administrației publice centrale, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative – proiect pus în procedură de transparență decizională de către Ministerul Muncii Familiei, Tineretului si Solidarității Sociale la data de 19.09.2025