Când vorbești despre violența în familie și de gen, vorbești de fapt despre o multitudine de forme de abuz și violență îndreptate majoritar împotriva femeilor și fetelor, o încălcare flagrantă a drepturilor omului și principala cauză de mortalitate a femeilor – femicidul.

Asociația Necuvinte lucrează cu încăpățânare și obstinență de 7 ani din cei 8 de activitate la unul dintre proiectele care anul acesta va deveni realitate și anume înființarea unei structuri specializate pe tematica violenței în familie la nivelul Poliției Române care va coordona întreaga activitate prevăzută de legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie.

Ținând cont că spectrul infracțiunilor în familie este foarte larg, o structură specializată este singura modalitate de a putea oferi cele mai bune și rapide intervenții și soluții în cazurile de violență în familie.

Marea Britanie, Statele Unite al Americii și alte țări din Europa au înființat astfel de structuri care și-au dovedit eficacitatea atât din punctul de vedere al numărului de cazuri soluționate, dar și al scăderii numărului de persoane ucise ca urmare a infracțiunilor în familie. Modelul lor include parteneriate strânse cu instituțiile omoloage: Parchete, Colegiului Psihologilor, Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, organizații neguvernamentale furnizori de servicii sociale, Serviciile de Medicină Legală, Barourile de avocați. Structurile în statele menționate sunt gândite atât din perspectiva muncii de poliție – combaterea fenomenului, dar pun în prim plan victima infracțiunii prin faptul că aceste structuri au o rețea strânsă de colaboratori care vin în întâmpinarea victimelor cu serviciile necesare într-un mod integrat. Această abordare a demonstrat că resursele financiare cheltuite înainte de înființarea structurilor specializate, au scăzut, în timp ce numărul dosarelor instrumentate, precum și numărul hotărârilor de condamnare a crescut.

Este un moment pentru care specialiștii organizației noastre au muncit foarte mult, propunerea trecând prin mâinile mai multor miniștri de Interne ca să ajungă astăzi la un “da” sau este povestea noastră care, în anii de activitate am învățat să înțelegem din cuvântul “nu”, “nu acum” și să mergem mai departe.

Vă mulțumim tuturor celor care ne sprijiniți an de an activitatea și vă promitem că vom reveni cu detalii pe această temă.

România se află pe locul 7 în topul European al cheltuielilor pentru discriminare și violență, conform raportului Institutului European al Egalității de Gen (IEEG) în 2015, care estimează că Uniunea Europeană are costuri economice în valoare de 380.9 miliarde de euro anuale pentru a combate violența de gen și violența domestică.

În România, costul total de 15.3 miliarde € este împărțit între costuri pentru combaterea violenței împotriva femeilor (4.3 miliarde €), costuri pentru combaterea violenței împotriva copiilor și bărbaților (0.5 miliarde €) și costuri pentru combaterea violenței de gen (10.3 miliarde €).

Sumele menționate iau în considerare costurile datorate pierderii productivității muncii, corelate cu absența de la locul de muncă sau cu zilele în care victima nu a reușit să își desfășoare activitățile normale, precum și cu banii pierduți de către angajat și angajator, costuri de sănătate. În aceste costuri, un mare procent îl reprezintă costurile cu angajații din sistemele de justiție corelate la numărul de ore în care aceștia s-au ocupat de cazuri de abuz fără ca acestea să ducă la un rezultat benefic atât pentru actul de justiție cât și pentru persoana victimă.

Practic, totalul cheltuit de către România pentru combaterea violenței domestice și de gen reprezintă 9.6% din GDP (6.4% violență bazată pe gen și 3.2% violență domestică), fără a rezolva problema, în timp ce la nivelul Uniunii Europene, acesta reprezintă 2.5% din GDP (1.7% violență bazată pe gen și 0.7% violență domestică).