Către,

            Consiliul Economic și Social din România

În atenția,

            Domnului Sterică Fudulea, Președinte

            Membrii Plenului Consiliul Economic și Social

Ref. B24 Propunere legislativă pentru reglementarea, autorizarea și protecția activităților de natură sexuală

Propunere de aviz favorabil cu observații

Apreciem că este important să pornim de la aspectul menționat la art. 3 din propunerea care face obiectul discuției și anume legiferarea activităților de natură sexuală voluntare și art. 4 prestație sexuală acceptată și liber consimțită pentru a seta un cadru de dialog constructiv, care dorește să scoată la lumină un fenomen despre care știm cu toții că există și ai căror lucrătoare și lucrători continuă să muncească în condiții de risc ridicat, atât la adresa sănătății, cât și a integrității fizice – persoane care nu pot beneficia de asigurări sociale, asistență medicală specializată, pensie etc.

Propunerea nu intră sub nici un aspect în aria traficului de persoane sau a prevederilor Noului Cod Penal cu privire la infracțiunile asociate acestui fenomen. Baza penală a acestor infracțiuni este elementul de constrângere, forțare, desfășurarea de activități sexuale prin exploatare, constrângere și violență.

Fiind vorba despre activități care se desfășoară în zona de muncă la negru, neraportată, nu putem vorbi cert despre numărul persoanelor implicate în acest moment în activități sexuale voluntare pe teritoriul României. Conform unui articol[1] publicat în data de 17.02.2026 care citează un fost președinte ANAF, circa 400.000 români obțin venituri din ceea ce se numește – industria divertismentului pentru adulți, la care se adaugă lucrătoarele și lucrătorii din saloanele de masaj erotic sau sex shop-uri.  Datele sunt neoficiale, dar vorbim despre câteva sute de mii de oameni care în prezent nu au niciun fel de protecție socială, fiscală și/sau medicală.

Modelele din unele țări europene, dar nu numai, ne arată cum odată decriminalizată și scoasă din zona neagră/gri, munca lucrătoarelor și lucrătorilor sexuali a adus beneficii atât fiscale, dar mai ales de scădere a fenomenelor infracționale și a creat un cadru de siguranță sporit pentru aceștia, dar și pentru clienții lor. Menționăm țări precum Germania, Olanda, Austria, Elveția, Turcia, Noua Zeelandă.

Conform unui raport[2] realizat de OSCE Office for Democratic Institutions and Human Rights și Ministerul de Justiție din Germania, Prostitute Protection Act 2017 a condus la:

• Marea majoritate a persoanelor implicate în munca sexuală voluntară și înregistrate plătesc asigurări de sănătate și beneficiază de protecție socială;
• Înființarea de centre de consiliere finanțate de Guvernul german pentru aceste persoane;
• Creșterea capacității de distingere între muncă voluntară și situații de trafic;
• Creșterea trasabilității fiscale;
• Creșterea raportării cazurilor de exploatare;
• Posibilitatea intervenției administrative rapide;
• Îmbunătățirea accesului la servicii medicale specifice.

Analizele experților[3] au arătat că scopul legii a fost, conform guvernului german, să îmbunătățească cadrul de reglementare și să reducă vulnerabilitatea persoanelor formal implicate în activitatea de muncă sexuală față de rețelele de trafic și exploatare. De asemenea, a urmărit să coreleze legislația germană cu obligațiile internaționale privind combaterea traficului de persoane – Protocolul de la Palermo.

În Olanda, un studiu[4] referitor la introducerea zonelor de prostituție legală („tippelzones”) a constatat că după deschiderea acestor zone în orașele olandeze s-a observat, în primii doi ani, o scădere de până la 30-40 % a infracțiunilor legate de abuz sexual și viol.

În Noua Zeelandă, Guvernul a concluzionat că reforma „a îmbunătățit bunăstarea și siguranța persoanelor implicate”. Guvernul a publicat în 2008 un raport[5] al Prostitution Law Review Committee, potrivit căruia legea a avut efecte pozitive în ceea ce privește siguranța și protecția drepturilor lucrătoarelor și lucrătorilor sexuali. Raportul spune, printre altele, că:

• majoritatea persoanelor implicate în munca sexuală voluntară sunt mai bine protejate după decriminalizare;
• legea a ridicat nivelul de informare și conștientizare cu privire la fenomenul exploatării și a contribuit la protejarea drepturilor;
• nu există dovezi ale creșterii numărului de persoanelor implicate în această muncă ca urmare a reformei, ceea ce contrazice temerile inițiale;
• decriminalizarea a redus oportunitățile de constrângere și exploatare și a consolidat cadrul de protecție a sănătății și securității ocupaționale.
• 97% dintre lucrătoarele și lucrătorii sexuali accesează controale voluntare de sănătate sexuală.[6]

Propunerea nu dezincriminează exploatarea sau traficul de persoane. Prin instituirea unui cadru legal, se creează un instrument suplimentar de delimitare între activitatea voluntară și faptele penale. Măsurile sunt adecvate scopului legitim: sănătate publică, prevenirea exploatării, fiscalizare. Reglementarea permite:

• control pentru domeniul sănătății publice;
• trasabilitate fiscală;
• intervenție administrativă rapidă;
• protecție juridică pentru persoanele implicate

Un cadru reglementat permite o delimitare clară între activitatea voluntară și situațiile de exploatare sau constrângere.

Cu toate că munca de natură sexuală în sine nu este incriminată penal ca activitate, inexistența unui cadru legal de protecție menține acest fenomen în zona neagră/gri de exploatare și trafic, punând în pericol viețile a zeci de mii de femei, dar nu numai, anual.

Organizația Mondială a Sănătății recomandă[7] politici bazate pe sănătate publică, prevenție și acces la servicii medicale, în locul abordărilor exclusiv punitive. Un sistem medicalizat și monitorizat este aliniat acestor recomandări.OMS recomandă eliminarea legilor, politicilor și practicilor punitive care împiedică accesul la servicii de sănătate și promovează abordări centrate pe sănătate publică, reducerea stigmatizării și discriminării și facilitarea accesului la servicii preventive și terapeutice.

Amnesty International a publicat o politică[8] privind protejarea lucrătoarelor și lucrătorilor sexuali de încălcările drepturilor omului și abuzului împreună cu patru rapoarte de cercetare pe aceste probleme în Papua Noua Guinee, Hong Kong, Norvegia și Argentina. Recomandă dezincriminarea muncii sexuale consensuale, inclusiv a acelor legi care interzic activitățile asociate – cum ar fi interdicțiile de cumpărare, solicitare și organizare generală a muncii sexuale. Aceasta se bazează pe dovezi că aceste legi adesea fac ca lucrătoarele și lucrătorii sexuali să fie mai puțin în siguranță și oferă impunitate agresorilor, lucrătorii sexuali fiind adesea prea speriați să fie pedepsiți pentru a raporta infracțiunile poliției. Legile privind munca sexuală ar trebui să se concentreze pe protejarea oamenilor de exploatare și abuz, mai degrabă decât pe încercarea de a interzice toată munca sexuală și de a penaliza persoanele implicate.

„Lucrătoarele și lucrătorii sexuali sunt expuși unui risc crescut de a fi supuși unei serii întregi de abuzuri ale drepturilor omului, inclusiv viol, violență, extorcare și discriminare. Mult prea des, aceștia nu primesc deloc sau foarte puțină protecție din partea legii sau mijloace de reparare”, a declarat Tawanda Mutasah, directorul principal pentru drept și politici al Amnesty International.

„Politica noastră prezintă modul în care guvernele trebuie să facă mai mult pentru a proteja persoanele care practică munca sexuală de încălcări și abuzuri. Cercetarea noastră evidențiază mărturiile lor și problemele zilnice cu care se confruntă.” – Tawanda Mutasah

Propunerea legislativă are fundament constituțional și răspunde unei necesități sociale reale. Ea nu promovează activitatea de natură sexuală, ci urmărește:

• protecția sănătății publice
• prevenirea exploatării
• combaterea traficului de persoane
• fiscalizarea unei activități existente
• asigurarea unui cadru de control administrativ

Observații:

În vederea avansării eforturilor României de a scoate la lumină atât munca la negru, cât și a îndeplinirii obligațiilor internaționale asumate în domeniul protecției a muncii, demnității umane și a accesul la servicii de sănătate, pentru implementarea acestei propuneri este nevoie de amnistie fiscală. Din experiența Asociației Necuvinte și a beneficiarelor cu care lucrăm, multe dintre acestea s-ar înregistra și mâine la autoritățile competente, dacă nu ar avea un număr semnificativ de amenzi, contravenții primite, neplătite, amenzi primite tocmai pentru că desfășoară voluntar o activitate în zona nereglementată încă în țara noastră.

La art. 11 trebuie menționat ca suspendarea din cauze medicale este un act de responsabilitate și în acest caz, pentru respectarea drepturilor persoanelor care au PFA este necesar ca acestea sa aibă de la un medic de medicina muncii apt sau inapt de munca, nu adeverință medicală.

---

[1] observatornews.ro
[2] legislationline.org
[3] Ibidem
[4] newsroom.iza.org
[5] beehive.govt.nz
[6] Catherine Healy, “Decriminalization in New Zealand, New Zealand Prostitutes’ Collective,” Proceedings of the Australasian Society for HIV Medicine Conference, Sydney, 2010
[7] who.int
[8] amnesty.org