În conformitate cu art. 23 din Legea nr. 217/2003 „persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre” măsurile, obligaţiile sau interdicţiile indicate expres de lege. Între aceste măsuri se numără:

1. evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate.
2. reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei. Fără îndoială, măsura are în vedere cazurile în care cei agresaţi au ales sau au fost obligaţi să părăsească locuinţa pentru a evita continuarea sau repetarea comportamentului agresiv;
3.  limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
4. obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de copiii acesteia sau faţă de alte rude ale acesteia ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate. Întrucât legea nu stabileşte o anumită distanţă, aceasta urmează să fie indicată expres de către instanţă în ordinul de protecţie;
5. interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează sau le vizitează periodic.
6. interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima;
7. obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute;
8. încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora.

Prin hotărârea prin care se emite ordinul de protecţie, instanţa poate dispune şi cu privire la alte măsuri:

• ca agresorul să suporte şi contravaloarea chiriei şi/sau a întreţinerii pentru locuinţa temporară unde victima, copiii minori sau alţi membri de familie locuiesc sau urmează să locuiască din cauza imposibilităţii de a rămâne în locuinţa familială;
• obligarea agresorului să urmeze consiliere psihologică, psihoterapie;
• poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării;
• obligarea agresorului de a se prezenta periodic, la un interval de timp stabilit de instanță potrivit împrejurărilor, la secția de poliție competentă cu supravegherea ordinului de protecție;
• obligarea agresorului de a da informații organului de poliție cu privire la nouă locuință, în cazul în care s-a dispus evacuarea lui din locuința familiei.

Pentru a respecta prevederile art. 52 din Convenția de la Istanbul, Asociația Necuvinte cu sprijinul pro-bono al firmei de avocați Țuca Zbârcea și Asociații am reușit modificarea Legii 217/2003 prin Legea nr. 351/23 decembrie 2015 – introducerea ordinului de protecție cu emitere în regim de urgență de maximum 72 de ore, modificare care a schimbat practica judiciară la nivelul instanțelor de judecată la nivel național.

Astfel, ordinul de protecție se emite în maxim 72 de ore de la data depunerii cererii. Durata măsurilor de protecție dispuse de instanța de judecată este determinată în mod explicit de către judecător. Cu toate acestea, durata pentru care le-au luat nu poate depăși șase luni de la data intrarii in vigoare a ordinului de protectie. Chiar dacă decizia nu indică în mod expres durata măsurilor luate, ele vor intra în vigoare pentru o perioadă de șase luni de la data emiterii.

Competenţa de emitere a ordinului de protecţie aparţine judecătoriei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa victima.

Titularul cererii de emitere a unui astfel de ordin este însăşi victima. Cererea poate fi introdusă personal sau prin reprezentant legal şi este scutită de taxa de timbru judiciar.

Citarea se poate face și telefonic.

Descarcă: Cerere privind emiterea ordinului de protectie Citește Cum se completează ordinul

În mod alternativ, cererea poate fi introdusă în numele victimei şi de:

a) procuror;

b) reprezentantul autorităţii sau structurii competente, la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, cu atribuţii în materia protecţiei victimelor violenţei în familie;

c) reprezentantul oricăruia dintre furnizorii de servicii sociale în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie, acreditaţi conform legii, cu acordul victimei.

Cererea de emitere a unui ordin de protecţie se judecă de urgenţă, în camera de consiliu, participarea procurorului fiind obligatorie. Citarea părţilor se face potrivit regulilor privind citarea în cauze urgente.

În caz de urgenţă deosebită (care ar putea exista, spre exemplu, atunci când riscurile pentru integritatea sau poate chiar pentru viaţa victimei agresiunii sunt iminente), instanţa poate emite ordinul de protecţie chiar în aceeaşi zi, pronunţându-se pe baza cererii şi a actelor depuse, fără concluziile părţilor.

Citiți Planul de siguranța pe site-ul nostru și pregătiți-vă.

Vezi Contacte Utile pentru ajutor.