Necuvinte
  • Despre noi
    • Misiune-Viziune
    • Ambasadori
    • Echipă / Voluntari
    • Îngerii noștri
    • Rapoarte anuale
    • Presa
  • Cere ajutor
    • Contacte utile
    • Ce este violența în familie
    • Ieșirea dintr-o relație abuzivă
    • Planul de siguranță
    • Cum pot sesiza săvârșirea unei infracțiuni?
    • Reprezentare legală
    • Ordinul de protecție în regim de urgență
    • Cum se completează ordinul
    • Ordinul de protecție provizoriu
    • Calitatea de martor
    • Cele 7 răni esențiale
    • Relații sănătoase
    • Ce pot face bărbaţii
    • Înlăturarea miturilor
    • Modele de urmat
    • Draga mea prietenă
  • Evenimente
    • Educație în siguranță
  • Resurse
    • Resurse
  • Implică-te!
    • Donează
    • Donează 3,5% din impozitul pe venit
    • Donează 20% din impozitul pe profit
    • Fii partener la schimbare
    • Voluntariat
  • Contact
    • Abonează-te
  • |
  • Cum ajut?
  • ro

Despre curaj

18.05.2021

Castelul Fetei în Alb

Aceasta este o poveste despre victorie. E povestea mea, scrisă pe colile unui caiet dictando de un stilou roșu cu penița abia spălată. Cuvintele se așează frumos pe pagină, dar ce urmează să scriu taie adânc în carne vie.

Pe vremea când aveam prima mea călimară eram deja marcată profund. Văd asta în albumul de acasă care mă ilustrează în prima zi de școală: albă, trasă la față, neîncrezătoare și deloc jovială.

E prima dată când am fost rugată să mărturisesc în scris viața mea reală. Mi-am imaginat de multe ori că o voi povesti, mai ales în serile în care mergeam la culcare speriată, de multe ori plângând.

2
Creație Cristina Codreanu

Îmi imaginam că o voi spune polițiștilor, doctorilor (atunci când mama avea vânătăi pe tot corpul și fața umflată), direcției de asistență socială (dacă ea avea cumva să moară), mereu sperând să pot schimba ceva.

Sunt o femeie născută la începutul anilor nouăzeci, crescută în mare parte în București provenind dintr-o familie românească normală cu nimic ieșit din comun. Singurul lucru mai nefiresc poate, este prima mea amintire.

Eram mică, mai multe de patru ani n-aveam iar mama ne citea în timp ce-o alăpta pe sora mea înfășată. N-a terminat de citit povestea niciodată fiindcă tatăl meu a dat năvală peste toate trei și a sugrumat-o în timp ce sora mea strivită plângea. Din acel moment eu n-am mai împietrit atunci când a fost nevoie să lupt.

A fost pentru prima dată când l-am rugat pe tatăl meu să n-o omoare. În timpul ăsta mă băgam în fața ei ca să nu o mai lovească pe ea. Mi-am luat multe palme așa. Mi-am luat multă bătaie oricum.

Eu cred în îngeri și în rugăciuni fiindcă de fiecare dată ne-a salvat ceva. În seara aia s-a închis în baie, a aruncat toate fardurile ei în toaletă în timp ce urla isteric că-i o ”curvă”. Mama n-a umblat niciodată cu altcineva.

La vârsta aia nu înțelegeam nimic, abia mă obișnuiam cu sora mea și nu știam ce înseamnă ”Am să te omor, curvă!”. Am înțeles cumva atunci când le-am trăit.

Când aveam șase ani am început școala, trăind într-un apartament de două camere aproape de Obor, pe o stradă care arăta atunci ca o mahala măruntă. Era mărginită la un capăt de-o vulcanizare auto și o școală, la altul de semințe vândute la cornet și manele.

Între prima și a doua amintire a mea habar nu am ce s-a petrecut, dar știu că tata a bătut-o pe mama din ce în ce mai mult.

Nu pot spune că mi-am iubit părinții în mod egal fiindcă o bună parte din viață mi-am dorit ca tatăl meu să fie închis. Ne bătea pe toate trei neîntrerupt.

El lucra mult, pleca des, se trezea dimineața și venea seara acasă adesea băut.

În seara asta aparte scenariul este aproape la fel, cu mama citind povestea de seara în timp ce ne ținea în brațe sub aripile ei. De data asta, mama avea curele din piele ascunse sub pernele noastre știind bine că urma să o bată.

Când a venit tata acasă era douăsprezece noaptea. A trântit ușa de la cameră și a întrebat-o pe mama cu ochii roșii, bulbucați, abia bolborosind: ”Știi cât e ceasul? E vremea să mori!”

Curelele n-au ajutat-o în fața unui om cu o forță aproape inumană care se purta ca un om posedat.

S-a aruncat la gâtul ei, i-a pus perna pe față iar când a văzut că nu vrea sa moară a trântit-o pe jos între sobă și ușă. A luat-o pe sora mea pe sus și a aruncat-o într-un perete în partea cealaltă a camerei. Ea s-a ascuns sub pat plângând.

Revenind la mama mea, ea fost lovită neîncetat cu ușa în cap și cu pumnii până când a devenit inconștientă. Ea nu iși aduce aminte asta nici acum.

Atunci când și-a revenit un pic și a încercat să fugă, a târât-o pe jos între pian și comodă, i-a dat pumni și picioare până când i-a spart ochiul și nasul.

În timpul ăsta l-am mușcat pe tata de umeri, de mâni și de gât. O lună a purtat amprentele mele dentare.

Când mi-am văzut mama cum moare, i-am înfipt degetele adânc în ochi. Cât el s-a dus la baie blestemând, eu o scuturam pe mama mea care nu mișca. Un înger a intervenit și-atunci fiindcă ea și-a deschis ochii și i-am spus: ”Trebuie să ieși din casă că altfel te omoară!”.

Doar un miracol a făcut ca ea să găsească cheia de la ușă pe un șirag plin. S-a întors și a luat-o pe sora mea de sub pat, în timp ce eu strigam cât mă țineau plămânii ”Ajutor!” în scara blocului. Am avut noroc cu vecinii care ne-au luat la ei sus și au chemat poliția. A refuzat să meargă mai departe cu plângerea fiindcă îl iubea și nu voia să își crească copii fără tată. După aproape o lună ne-am întors cu groază toate trei acasă.

1
Creație Cristina Codreanu

Bătaia nu dispare niciodată, speranța este o iluzie deșartă bazată pe adevăruri simulate, ascunse adânc de mintea noastră.

În timp ce scriu rândurile astea o femeie moare, umilită, snopită în bătaie și fără să poată face ceva. Moare neauzită, îngropată în giulgiul momentelor de groază trăite.

Multă vreme eu și sora mea am avut strânse în două rucsace mici de lângă ușă: haine, jucării, economiile noastre mărunte pentru un bilet de tren și o umbrelă. Erau acolo mereu în cazul în care trebuia să fugim și să nu ne mai întoarcem.

Mi-am dat seama ca mama nu avea niciodată de gând să divorțeze. Mă gândeam că eu aș putea să muncesc, dar sora mea nu are cum să crească fără școala. M-am angajat la 16 ani.

În clasa a 12-a când mă gândeam că plec la facultate și să le las singure în casă cu el am dezvoltat primele atacuri de panică. Îmi era frică de cuțite de bucătărie, de ușile închise cu cheia, de mașinile de pe stradă.

În primul an de facultate am fost internată în spital, am intrat în moarte clinică și am fost resuscitată. La 19 ani am avut cea mai groaznică depresie a mea. Abia atunci mama a divorțat.

Toate relațiile mele cu bărbații au fost disfuncționale. M-am lăsat mereu călcată în picioare căutând aprobarea și afecțiunea unui tată. La 27 de ani ma gândeam să mă sinucind simțind viața ca pe un gol infint, presărat la fiecare pas cu un strop de amărăciune și chin.

3
Creație Cristina Codreanu

Scriu asta la un pahar de vin, în liniște deplină alături de pisica mea. Sărbătoresc un an de când m-am decis să mă vindec și să trăiesc. Asta e victoria mea.

Am aproape treizeci de ani și sunt bine. Asta e mărturia mea care sper să deschidă un drum și nenumărate căi de a salva, ajuta și a da voce acestor femei neauzite. Eu nu sunt o victimă, sunt o învingătoare!

Cu drag,

Fata în Alb

no replies

Leave your comment Cancel Reply

(will not be shared)

Search

Asociația Necuvinte

Membri în:

Federația VOLUM
FONSS
Rupem tăcerea despre violența sexuală
Women Against Violence Europe (WAVE)
Vital Voices Global Partnership Fellows

Utile

CONTACTE UTILE

DONEAZA

Servicii oferite gratuit

Îndrumare și consiliere

Taxa pentru emiterea certificatelor medico-legale

Întocmire dosare instanțe

Consiliere juridică

Cereri de emitere a ordinelor de protecție

Adăpost temporar prin parteneri

Analize medicale

Datele Asociației

Asociația Necuvinte

Cod de Identificare Fiscală: 32386539

IBAN:

RO53 INGB 0000 9999 1648 9957 - RON

RO96 INGB 0000 9999 1648 9959 - USD

RO34 INGB 0000 9999 1653 4822 - EUR

Banca: ING Bank N.V. Amsterdam – Sucursala București, Str. Av. Popișteanu, nr. 54A, Sector 1, București, 12092

Social

  • RSS
  • Twitter
  • Facebook
  • YouTube
  • LinkedIn

Premii

2025 Premiul II - Gala Societății Civile "Servicii de asistență socială" pentru proiectul "Safe Space for Women and Girls"

2025 Medalie - Corpul Național al Polițiștilor

2024 International Visitor Leadership Program – U.S. Judicial System: Protecting Women and Children

2023 Premiu - "Diplomă de Excelență pentru activitatea de promovare a drepturilor femeilor" - Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse

2023 Fellows 1000 Voices - Indrani Fellowship - Every Woman Treaty

2022 Fellows - Vital Voices Global Partnership - Voices Against Violence

2022 Premiu - "Diplomă de excelență pentru contribuția la prevenirea criminalității" pentru întreaga activitate - Poliția Română

2020 Premiu - Cel mai implicat ONG în promovarea drepturilor omului - Gala Premiilor MAMA

2019 Premiul “Voce pentru Viață”- Gala Excelenței Sibiu

2018 Premiile Europene ale Prevenirii Criminalității - EUCPN pentru campania "Aripi Frânte"

2018 Premiul "Învătăm să spunem STOP" - Gala Premiilor Participării Publice

2018 Premiul III - Gala Societății Civile “Apărarea drepturilor individuale/colective” pentru campania națională “Aripi Frânte”

2017 Premiul publicului pentru cel mai votat coordonator de voluntari al anului 2017 - Gala Națională a Voluntarilor

2017 Premiu - Ambasada Statelor Unite ale Americii - Women of Courage 2017 pentru toată activitatea

2017 Premiul I la Gala Societății Civile 2017 la categoria "Apărarea drepturilor individuale/colective" cu proiectul "Legea 217/2003 - protecție imediată pentru victime"

2017 Diplomă - Ministerul pentru Consultare Publică și Dialog Civic pentru transparență în luarea deciziilor de politică publică

2017 Premiul pentru Informare Civică și Prevenire din partea Editurii Ministerului Afacerilor Interne - Salonul de carte juridică și civică

2017 Diplomă la categoria Activism Civic și Drepturile Omului - Gala Națională a Voluntarilor organizată de Federația VOLUM cu proiectul "O viață fără violență - Educație preventivă"

2015 Premiu - Titlu Femeia Anului 2015 acordat de Revista Avantaje pentru "Advocacy și prevenirea violenței asupra femeilor"

2014 Medalie - Institutul de Cercetare și Prevenire a Criminalității/Poliția Română pentru sprijinul acordat Poliției Române în activitatea de prevenire a criminalității în cursul anului 2014

Parteneri

parteneri

Toti partenerii

Viziunea organizației noastre este de a promova drepturile fundamentale ale omului, de a aduce justiție și schimbare socială, speranță și alternative în situații de criza tuturor persoanelor supraviețuitoare ale violenței domestice și de gen.

©2016 Asociația Necuvinte | powered by Superior Media