“The only queer people are those who don’t love anybody.”

Nimeni nu o poate acuza, vreodată, pe Rita Mae Brown, în vârstă de 71 de ani, că a avut parte de o viață plictisitoare. Autoare a 37 de bestsellers, nu este nimic dacă nu versatilă: feministă, scriitoare de romane de mister, susținătoare a lesbianismului, vânătoare de vulpi, scenaristă, romancieră, salvatoare de animale. A fost chiar și star de tabloide în perioada în care a avut o relație cu jucătoarea de tenis Martina Navratilova, cu care a avut o relație timp de trei ani.

Rita Mae Brown (născută la data de 28 Noiembrie 1944) este o scriitoare și feministă americancă. Este foarte cunoscută pentru primul ei roman “Rubyfruit Jungle” publicat în 1973, în care trata teme legate de lesbianism într-un mod explicit, neobișnuit pentru acea perioadă.

Brown s-a născut în Hanover, Pennsylvania dintr-o mamă adolescentă, necăsătorită și iubitul acesteia, un bărbat căsătorit. Mama biologică a Ritei a abandonat-o la naștere într-un orfelinat. Dar verișoara mamei ei , Julia “Juts” Brown și soțul ei Ralph au luat-o din orfelinat și au crescut-o ca pe propiul lor copil, în York, Pennsylvania, iar mai târziu în Lauderdale, Florida.

Brown și-a început cariera de scriitoare cu poezie: “Dancing the shout to the true gospel” sau “The song movement sisters don’t want me to sing” care a fost inclusă în antologia “Sisterhood is Powerful: An Anthology of Writings From The Women’s Liberation Movement.”

Începând cu sfârșitul anului 1962, Brown a obținut o bursă și a continuat studiile la Universitatea din Florida la Gainesville. În primăvara anului 1964, conducerea facultății rasiste și segregate au exmatriculat-o pentru că a participat la mișcarea pentru drepturile omului. Ea s-a înscris ulterior la Colegiul Comunitar Broward cu speranța că se va transfera eventual la o instituție de învățămând mai tolerantă.

Între anii 1964 și 1969, a locuit în New York, uneori chiar pe străzi, în timp ce mergea la Universitatea din New York unde a obținut o diplomă în Autori Clasici și limba engleză. Mai târziu, ea a primit o altă diplomă în cinematografie de la Școala de Arte Vizuale din New York. Și-a obținut doctoratul în literatură de la Institutul și Universitatea Union în anul 1976 și încă unul în Științe Politice de la Institutul de Studierea Politicilor în Washington, D.C.

Începănd cu 1973, Brown a locuit în Hollywood Hills, Los Angeles. În 1977, cumpără o fermă în Charlottesville în Virginia unde  locuiește și astăzi. Când încă locuia în Los Angeles, în anul 1982, Brown a scris un scenariu în care parodia filmele de groază, intitulat “ Nopți Albe”, redenumit ulterior “The Slumber Party Massacre”. Producătorii au tratat proiectul cu seriozitate, și i s-a făcut o lansare de teatru.
În semestrul din primăvara anului 1964, la Universitatea din Florida la Gainesville, Brown devine activă în mișcarea pentru drepturile civile din America. Mai târziu, în anii ′60, a participat la mișcarea împotriva războiului, la mișcarea feministă și de emancipare a persoanelor gay.

Brown a avut o poziție de conducere în tânăra Organizație Națională a Femeilor (O.N.F.) dar a demisionat în ianuarie 1970 după remarcile împotriva persoanelor gay ale lui Betty Friedan și după ce O.N.F. a încercat să se distanțeze față de organizațiile care susțineau lesbianismul. Susține că a jucat un rol important în mișcarea “Lavender Menace” în cel de-al doilea Congres pentru Unirea Femeilor din 1970, unde a protestat împotriva remarcilor lui Friedan și a excluderii lesbienelor din mișcarea feministă. După cum spune chiar ea, propiile perspective revoluționare au dat-o afară din ceea ce se presupunea a fi o mișcare pentru egalitatea de gen: “M-au dat afară. Eram o sudistă de la țară, deci eram ușor de șters, precum un copil prost. Am pus problema diferenței de clasă socială între femei și bărbați și am ridicat problema diferențelor pe criterii rasiale. În acest moment, era chiar un grup destul de important de astfel de femei în America, dar nu neapărat reprezentative pentru toate problemele femeilor. Apoi, bineînțeles, am pus problema femeilor gay. Asta a fost tot ce le-a trebuit. Au scăpat de mine imediat. ”

La începutul anilor ′70, devine membru fondator în “The Furies Collective”, un colectiv al unui ziar feminist și pro-lesbiane din Washington DC, care susținea că heterosexualitatea este rădăcina tuturor oprimărilor.

Brown a declarat într-un interviu pentru revista Time, în 2008 : “Nu cred în straight sau gay. Chiar nu cred. Cred că suntem toți  puțin bisexuali. S-ar putea să fie câțiva oameni la extreme, care sunt, cu adevărat, gay sau straight. Pentru că nimeni nu a spus niciodată aceste lucruri și am folosit nume reale, dintr-o dată, eu am devenit singura lesbiană din America.“

În același interviu pentru revista Time, a fost întrebată dacă își dorește ca lucrurile să fi fost mult mai tolerante în perioada în care a crescut și ea a răspuns:
“Nu, pentru că nu aș fi fost cine sunt astăzi. Am avut puterea să lupt. Voi muri știind că nu am renunțat.”