Am aniversat doi ani de la lansarea Asociației Necuvinte.

Doi ani de la Sf. Nicolae 2013, moment în care am pornit într-o aventură despre care nu aveam cum să știm atunci cât de mult ne va marca, schimba și transforma viața. Experiențe, trăiri, blocaje, drame, lacrimi. Ale noastre, ale celor care ne-au cerut ajutorul, sute de îmbrățișări, sute de ‚mulțumesc’, mesaje emoționante, care ne-au dat energia și puterea să continuăm să facem ceea ce facem.

Nopți nedormite, urmate de zile pline, dezamăgiri, dureri, momente de derută, urmate de ELE intrând în birou, plângând și spunându-ne că au fost violate, bătute, înecate, umilite, toate în numele iubirii.

Forțe noi.

Nu urmează o prezentare de cifre. Nu vrem să vă spunem că am ajutat o Maria să se elibereze din mediul abuziv, o Ana să obțină un ordin de protecție, că i-am luat altei Ane un aragaz și încălțăminte pentru copii. Nu vom face asta niciodată. Avem aceste cifre care să ne susțină activitatea pentru accesarea unor finanțări și depuneri de proiecte. Dar pentru voi, cei pe care îi considerăm aproape de noi, avem o poveste cu emoții, trăiri și puterea de a merge mai departe. Ar fi foarte multe de povestit. S-au întâmplat foarte multe în acești doi ani. Prietenii, schimbări, parteneriate, echipă, oboseală, bucurie.

Ce am învățat?

Am înțeles că mai avem multe de învățat, dar voi veți fi primii cu care vom continua să împartășim realizările și încercările prin care vom mai trece.

Am devenit mai puțin critici, mai înțelegători cu stările, trăirile și nevoile, aparent banale uneori, ale celor din jurul nostru, pentru că în spatele lor, de foarte multe ori, se ascund dureri nespuse nimănui.

Ne-am reamintit că există oameni extraordinari în jurul nostru. Femei și  bărbați deopotrivă.

Am văzut oameni venind la noi, fără anunț de recrutare, cănd noi eram doar doi oameni cu 2 laptopuri, plini de idei, dar într-un haos total, cerându-ne să-i lăsăm să ne ajute. Da, oamenii fac voluntariat! Pur și simplu pentru că vor să ajute. Și au ajutat. Au contribuit într-un mod fundamental la temelia organizației noastre. Primul an de activitate s-a bazat în procent de 90% pe voluntariat, iar acum avem o echipă de voluntari la care nu am renunța pentru nimic în lume.

Am descoperit că instituțiile sunt făcute din oameni. Într-un mod decisiv. Și in toate cele cu care noi lucrăm: Poliția Română, D.G.A.S.M.B., D.G.A.S.P.C.-uri, ministere, instanțe, spitale, am găsit oameni care au făcut tot și peste ceea ce puteau face conform fișei de post, să ne ajute să ajutăm.

Ne-am schimbat părerea despre anumite instituții. Instituții mari, care păreau cauza tuturor relelor înainte să pornim pe acest drum. Instituțiile sunt, până la urmă, doar clădiri reci din beton și sticlă. Oamenii care lucrează în ele sunt, de multe ori, Oameni. Sau, poate am avut noi nororcul de a întâlni oamenii din spatele unor titluri administrative. Rămâne să vă povestim în anii ce urmează.

Am întâlnit și persoane care nu aveau ce căuta în domeniile în care profesează acum, dar am sancționat de fiecare data astfel de întâmplări și am încercat să nu generalizăm “copacul găunos” la întreaga pădure. Nu ne-a ieșit mereu, dar continuăm să încercăm să ne menținem pozitivi și cu speranță.

Am descoperit companii care simt și cred în responsabilitate socială și care ne-au sprijinit în nenumărate feluri, fără să avem, mai ales la început, un portofoliu de proiecte care să ne dovedească experiența sau dorința și capacitatea de a schimba lucrurile. Pur și simplu, pentru că au văzut în noi că vrem schimbare și știm cum am putea încerca să realizăm asta.

Am descoperit un mediu diplomatic extrem de activ în România și participativ la problemele sociale.

Am descoprit, cu mare dezamăgire, că există organizații non-guvernamentale care luptă împotriva violenței domestice și nu răspund niciodată la telefon, mail sau mesaje primite pe facebook, venite de la cei cărora, teoretic, ei se adresează, victime ale abuzurilor domestice. Organizații care nu depun plângeri în apărarea unor copii abuzați în școli, sub privirile profesorilor, pentru că au parteneriate cu școlile respective. Organizații la care ne uitam cu admirație la început.

Ne-am bucurat să descoperim organizații non-guvernamentale care luptă împotriva violenței domestice și care, cu resurse limitate și oameni puțini sau doar voluntari, fac minuni și se dedică cu tot sufletul cauzei alese, organizații vizibile sau mai puțin vizibile.

Am găsit parteneri extraordinari în organizații din domenii cât se poate de variate, cum ar fi: promovarea voluntariatului, traficul de persoane, servicii medicale, educație, copii, artă, protejarea mediului etc. Pe unele dintre ele, ne-a luat un an să le descoperim. Ei simt și fac ce trebuie. O parte nu sunt promovate suficient și nici nu sunt interesați direct de asta. Le considerăm organizații de la care avem ce învăța, care ne inspiră, care ne-au învățat cum să redactăm primul nostru raport de activitate, cum să manageriem voluntarii și cum să ne planificăm activitățile. Sunt prietenii noștri.

Ne-am confruntat cu un zid de neîncredere. Oameni care și-au pierdut speranța în bine, în mai bine. Oameni cărora le este greu să mai creadă că cineva, un om total străin, va face ceva, orice, pentru ei. Le va asculta și înțelege cele mai profunde și dureroase drame, acelea petrecute Acasă.

Am descoperit oameni din presa scrisă și televiziune care vor să știe povestea, vor să audă ce se întâmplă real în societatea noastră, nu sunt doar în căutare de cancan și rating.

Ne-am întărit încrederea că o organizație care crede în valorile pe care le promovează, poate schimba lucrurile în jurul ei.

Am descoperit că uneori, cei mai vocali dintre noi, nu sunt neapărat și cei mai buni din domeniilor lor, doar mai gălăgioși. Nu întotdeauna. Cunoaștem câteva exemple de oameni energici și vocali care fac minuni în jurul lor, nu doar vorbesc despre ele ca fiind imposibil de realizat.

Am fost întrebați de curând, dacă acum, la doi ani de activitate, ne-am întoarce pe data de 6 decembrie 2013, am face ceva diferit.

Nu! Absolut nimic.

Tot ce s-a întâmplat a fost o etapă în dezvoltarea organizației noastre, care a venit exact când și cum ar fi trebuit să vină. Nu ne-au plăcut tot timpul, dar suntem recunoscători încercărilor prin care am trecut până acum și oamenilor care ne-au criticat și n-au crezut în noi. Suntem recunoscători celor care continuă să o facă. Ei ne ajută să devenim mai buni.

Vrem să mulțumim tuturor celor care ați fost alături de noi din prima zi, celor care s-au alăturat pe parcurs și tuturor celor care ne vor însoți de acum înainte.

Ce vrem să realizăm în continuare? Vrem să continuăm.

Să continuăm să creștem, să putem ajunge la cât mai mulți oameni care au nevoie de informații, consiliere, ajutor. Să continuăm să facem campanii de prevenire a violenței, proiecte educaționale. Să continuăm în încercările noastre de a schimba legi. Să continuăm să lucrăm cu persoanele afectate de violența domestică.

Vă mulțumim tuturor! Voi sunteți cei care ne-ați ajutat să ajungem până aici.