După încoronarea din anul 1741, în cei 20 de ani în care a domnit, Elisabeta, Țarina Rusiei, inaugurează prima universitate din țară și creează legături puternice cu Europa.

Elisabeta Petrovna (n. 29 decembrie 1709 – d. 5 ianuarie 1762) a fost împărăteasa Rusiei începând cu anul 1741 până la finalul vieții. A condus țara în cele două mari conflicte ale timpului ei: Războiul de Succesiune Al Austriei și Războiul de Șapte Ani. Rămâne unul dintre cei mai populari monarhi ai Rusiei datorită opoziției puternice față de politicile Prusiei și a deciziei de a nu executa pe nimeni în timpul regimului ei.

Tânăra Elisabeta s-a dovedit a fi o femeie frumoasă, fermecătoare, inteligentă și vivace.

Sub conducerea ei, curtea regală din Rusia era una dintre cele mai superbe din întreaga Europă. Străinii erau fascinați de luxul pur al balurilor și a mascaradelor somptuoase. Importanța curții regale a Rusiei crește pe parcursul secolului al XVIII-lea și ajunge un punct cultural mai important decât echivalentele occidentale. Și asta datorită naturii cuprinzătoare: orice “locuitor înstărit” era binevenit la curte. Curtea, ca majoritatea curților regale, era considerată a fi o reflexie a conducătorului iar Elisabeta era considerată “cea mai leneșă, extravagantă și cea mai iubitoare de străini.”

Cum spunea istoricul Mikhail Shcherbatov, curtea ei era “îmbrăcată în veșminte de aur, nobilii ei satisfăcuți doar de cele mai luxoase haine, cea mai costisitoare mâncare, cele mai rare băuturi, cel mai mare număr de servitori iar nivelul acesta de generozitate era aplicat și rochiilor.“ În scurt timp, stilul vestimentar devine modul în care sunt afișate bogăția și nivelul social. Se estimează că Elisabeta avea 15.000 de rochii, câteva sute de pantofi, și aparent, un număr nelimitat de ciorapi. Era cunoscut faptul că nu purta nciciodată o rochie de două ori și că își schimba ținuta de 2-6 ori pe zi.

Elisabeta era recunoscută peste tot în Rusia dar și dincolo de granițele acesteia, pentru balurile date și pentru neînfricatul ei angajament față arte, în mod particular muzica, teatrul și arhitectura. Este menționat faptul că țarina organiza două baluri pe săptămână.

Era faimoasă pentru cheltuire unor sume exorbitante  pe ceremonile extravagante de la Curte și pe rochii, dar s-a dovedit a avea instincte politice ascuțite. A desființat Consiliul Suprem și a reconstituit Senatul, înlocuind mulți dintre străinii care ocupau poziții cheie cu ruși. Acest lucru, pe lângă faptul că întărește încredera cetățenilor, reduce și influența străină și oferă încredere consilierilor ei că poate conduce țara.

La vârsta de 33 de ani, această femeie de o indolență naturală și îngăduitoare față de ea însăși, cu puține cunoștiințe și fără experiență în politică, se trezește în fruntea unui mare imperiu în unul dintre cele mai cruciale momente istorice.

În anul 1743, cu sfaturile și aprobarea ei, consilierii au luat parte la o victorie istorică în diplomație, prin încheierea, în urma unei negociere, a unei dispute teritoriale dintre Rusia și Suedia. Prestigiul Rusiei, ca putere principală în Europa, a crescut substanțial în anii următori în timp ce Elisabeta a supravegheat îmbunătățirea relațiilor cu Marea Britanie și a ordonat o ofensivă de succes împotriva puternicului împărat Frederick al-II-lea în timpul războiului de șapte ani.

Pe lângă succesul politic, Elisabeta a contribuit la progresele majore din domeniul social și cultural din Rusia. Datorită convingerilor religioase a abolit pedeapsa cu moartea din Rusia. De asemenea ea încurajat dezvoltarea educației și a artei, fondând prima universitate din Rusia (în Moscova), Academia de Arte (în St. Petersburg) și a construit extravagantul Palat de Iarnă din St. Petersburg.