În fiecare an de 1 Decembrie , promovăm personalități feminine remarcante din România. Având în vedere faptul că femeile nu au avut din totdeauna drepturi egale cu bărbații, acestea au luptat pentru schimbarea mentalitaților vremii în care au trăit. Două din femeile remarcante ale României sunt Elena Caragini Stonesescu, prima româncă ce a obținut brevetul de pilot și Sarmiza Bilcescu , prima femeie cu doctorat în drept.
Elena Caragiani Stoenescu – prima româncă aviator
S-a născut pe data de 13 mai 1887 în Tecuci. Fiica medicului de origine macedoneană Alexandru Caragiani şi a Zeniei Radovic, aceștia au îndrumat-o către o carieră academică şi în 1913 și-a susținut licența la Facultatea de Științe Juridice având în față o carieră de avocat.
Îndrăgostită de pilotaj, a început să se intereseze de zbor la cei specializaţi în domeniu, cum ar fi cumnatul său, locotenentul Andrei Popovici. Se înscrie în „Liga Aeriană”, şcoala de pilotaj condusă de prinţul George Valentin Bibescu, fiind singura femeie cursant, fapt care a stârnit indignare. Lecţiile de pilotaj le-a luat cu Constantin Fotescu, căpitanul Nicu Capşa şi Mircea Zorileanu pe avioane de tip „Farman”, „Wright” sau „Santos Dumont”, speciale pentru antrenament. După terminarea cursurilor de zbor aceasta dorește să obțină brevetul de pilot civil și se adesează ministerelor Învăţământului şi Apărării care i-a respins cererea, fapt care o determină să plece în Franţa. S-a înscris la Şcoala Civilă de Aviaţie din Mourmelon le Grand. A urmat cursurile şi a susţinut toate examenele. A primit Brevetul de pilot la data de 22 ianuarie 1915, la vârsta de 27 de ani. La acea dată când românca a obținut brevetul , în lume mai erau doar 10 femei pilot.
A revenit în ţară în 1916, când România intrase în război. A cerut să fie lăsată să intre în lupta pentru apărarea patriei ca pilot de avion de război, însă a fost refuzată. După ce cererea privind intrarea în corpul zburătorilor de luptă i-a fost refuzată, Elena Caragiani a mai făcut o încercare, în dorinţa de a-şi aduce contribuţia la apărarea patriei. A cerut să fie lăsată să transporte cu avionul materiale sanitare şi medicamente şi să participe la evacuarea răniţilor. În doi ani a făcut zeci de zboruri pentru ajutarea şi salvarea militarilor români de pe front.
După război s-a căsătorit cu avocatul Virgil Stoenescu. A plecat la Paris şi a continuat să fie jurnalist, devenind celebră pentru reportajele făcute din avion. Se spune că, în perioada 1917-1928, a realizat o serie de reportaje aeriene celebre în ţări din Africa și America de Sud. Elena Caragiani Stoenescu a murit la vârsta de 42 de ani, pe 29 martie 1929, bolnavă de tuberculoză. A fost înmormântată la Cimitirul Bellu. Prima româncă care a obţinut brevetul de pilot a rămas în istorie ca o deschizătoare de drumuri.
Sarmiza Bilcescu – prima femeie doctor în drept
S-a născut la București la data de 27 aprilie 1867, în familia lui Dumitru Bilcescu (din Bilcești-Mușcel), fost șef al Controlului Finanțelor . Tatăl ei, Dumitru Bilcescu, bun prieten al familiei Brătianu, şi-a dorit un băiat. Temperamentul de mai târziu al copilei botezate după numele Sarmisegetuza şi alintată „Miza” avea să se apropie de cel al unui băiat. Sarmiza, copila bătăioasa care se lua la trântă cu baieţii lui Brătianu, şi-a căpătat în copilărie porecla de „Voinica“. A studiat acasă până la vârsta de şapte ani cu dascălul Păun, iar mai apoi la vârsta adolescenţei a frecventat cursurile Colegiului „Sf Sava“ din Capitală. A promovat Bacalaureatul la vârsta de 17 ani.
Studile universitare le-a făcut la Sorbona. Însoțită de mama sa Maria Bilcescu acesta s-a înscris prima oară la Facultatea de Litere dar, o dată cu epidemia de holeră aceasta s-a întors în țară. Cu ajutorul și sprijinul tatălui său, Sarmiza a revenit la Sorbona, dar de această dată la Facultatea de Drept. „Primirea din partea profesorilor a fost glacială, iar primirea din partea studenţilor a fost făcută cu foarte mult respect”, povestea Sarmiza despre momentul intrării în rândurile studenţilor de la Drept. Se spune că, la unul dintre primele cursuri, românca a fost „poftită” de un profesor să iasă afară din sala de curs. „Fără femei!… Ştiinţa se face între bărbaţi!“, ar fi zis Paul Sonday, profesor la Sorbona, la apariţia Sarmizei Bilcescu în amfiteatrul plin de studenţi bărbaţi.
Deși nu era văzută bine, din pricina faptului că în acea perioadă femeile nu aveau drepturi civile, sociale sau politice egale cu ale bărbaţilor, a reuşit să învingă sistemul, a militat pentru emanciparea femeii prin puterea propriului exemplu şi a reuşit să schimbe mentalităţi.
Ziua de 12 iunie 1890 avea să rămână în analele Universităţii de Drept de la Sorbona drept prima zi în care o femeie şi-a susţinut teza de doctorat la Facultatea de Drept şi a obţinut titlul academic de doctor în Drept. Sarmiza Bilcescu avea doar 23 de ani când şi-a susţinut teza, intrând în istorie pentru totdeauna. Teza s-a numit „Despre condiţiunea legală a mamei în dreptul român şi francez“ şi a fost un document care a promovat ideea egalităţii femeii cu bărbatul în căsnicie şi în privinţa drepturilor asupra copilului.
Revine în ţară şi este primită în Baroul Ilfov. Decizia stârneşte reacţii de entuzism în întreaga Europă, însoţite de articole ample în presa vremii şi scrisori elogioase de la înalţi oficiali. Astfel, decanul Facultăţii de Drept din Bruxelles, Louis Frank, trimitea o epistolă Consiliului Avocaţilor, precizând că „România are onoarea de a fi introdus pentru prima dată o mare inovaţie în existenţa baroului“.
Sarmiza Bilcescu a fost foarte activă în cercurile feministe, numărându-se printre fondatoarele Societății Domnișoarelor Române care își propunea să lupte pentru creșterea gradului de educație în rândul femeilor. A creat centre pentru lucrul costumelor naţionale, ateliere de cusătorie în mediul rural. A deţinut funcţia de Preşedintă a Federaţiei Femeilor Universitare. A cochetat şi cu cariera politică, candidând în anii ’30 pe listele Partidului Naţional Liberal. A fost supranumită „mama celor necăjiţi şi lipsiţi, sprijinul studenţimii“ pentru actele de caritate şi ajutorul dat celor din jur.
În 1935, a ieşit din viaţa publică şi s-a retras la Româneşti-Muscel. Aici a murit pe 26 august 1935, fiind îngropată în costum naţional. Prin testament a lăsat 25 de milioane de lei, pentru construirea clădirii Palatului Industriei Casnice.
Autor: Andreea Râșcanu, voluntar Asociația Necuvinte.
Surse articol: http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Elena_Caragiani-Stoenescu
http://adevarul.ro/locale/alexandria/fabuloasa-poveste-elenei-caragiani-femeie-pilot-romania-cucerit-intreaga-lume-autoritatile-tara-refuzat-sa-i-dea-brevet-1_559fbe08f5eaafab2c6eac76/index.html
http://adevarul.ro/locale/alexandria/viata-uimitoare-sarmizei-bilcescu-femeie-avocat-europa-daramat-sistem-n-a-profesat-niciodata-1_55b8b4f1f5eaafab2c0e6626/index.html
https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/povestea-sarmizei-bilcescu-prima-femeie-avocat-din-europa
no replies