O femeie înaintea timpului ei

Elizabeth Choy Su-Mei cunoscută și ca Elizabeth Yong sau Yong Su Mei (născută pe 29 Noiembrie 1910 în Kudat, Subah- moare pe 14 Septembrie 2006 în Singapore), de etnie Hakka din Borneo de Nord, menționată ca fiind o eroină de război în timpul ocupației japoneze și singura femeie membră a Consiliului Legislativ din 1951. A fost o profesoară și consilieră singaporeză. Împreună cu soțul ei, Choy Khun Heng, au ajutat cu medicamente, bani și au trimis mesaje prizonierilor de război aflați în închisoarea Changi pe timpul ocupației japoneze din Singapore, în cel de-al doilea război mondial.
A pozat ca și ca model pentru renumita scluptoriță Dora Gordin care a realizat două lucrări cu ea intitulate “Serene Jade” și “Flawless Crystal”. Ea a lucrat ca profesoară și a devenit prima directoare a Școlii pentru Nevăzători din Singapore. Mai era cunoscută și pentru quipaos-urile și brățările purtate de ea, fiind numită și Femeia Dayak a statului Singapore.

Elizabeth s-a născut în Kudat în regiunea britanică Borneo de Nord (Sabah-ul de astăzi). Străbunicii ei asistau misionarii germani în Hongkong și locul de muncă i-au adus în Borneo de Nord. Aici, familia Yong au avut o plantație de cocos. Tatăl ei, era cel mai mare dintre cei 11 copii și după ce a terminat clasele primare în China și a obținut și unele cunoștiințe de limbă engleză în Borneo de Nord, a obținut un post de funcționar public. Se căsătorește cu fiica unui preot dintr-o familie respectabilă din Borneo de Nord. A fost transferat la Jesselton și mai târziu este promovat în funcția de Ofițer de District și se mută în interiorul Borneului în Kalimantan. De Elizabeth a avut grijă o dădacă kadazan, prima limbă vorbită de ea fiind cea învățată de la dădacă.
Mai târziu, tatăl Elizabethei a fost repartizat în Tenom unde nu existau școli, așa că Elizabeth și rudele ei au fost trimise înapoi în Kudat unde bunicul din partea tatălui era directotul școlii din sat unde se preda în limba chineză. În perioada 1921 și 1929 merge la Școala Sfânta Monica, un internat Anglican în Sandakan. Deoarece profesorii nu putau pronunța nume chinezești, a preluat numele englezesc Elizabeth.
În 1925, ea și mătușa ei Jessie devin primele fetete care se înscriu la inaugurarea Companiei Fetelor Ghizi din Borneo de Nord. Până în 1927 ea a predat despre standardele proaste de viață, în același timp în care mergea și la școală.

În Decembrie 1929, ea se mută în Singapore pentru a își continua studiile la Mânăstirea Sfântului prunc Iisus din Strada Victoriei. Se remarcă, din punct de vedere academic și obține premiul de onoare în primul ei an de studiu în luna decembrie 1930. A locuit cu unchiul ei în Selegie unde aveau un magazin de muzică, originalul T.M.A din Strada High. Moartea timpurie a mamei ei, în 1931 și izbugnirea Marii Crize Economice o pun în situația de a avea grijă de cei șase frați mai mici. Astfel, ea este nevoită să renunțe la studii, chiar și la posibilitatea obținerii unei burse pentru a se angaja și asigura educația celor mici.

În perioada ocupației japoneze a lucrat la cantina spitalului de Boli Psihice redenumit Spitalul Miyako (predecesorul spitalului Wookbridge) împreună cu soțul ei, spital unde erau mutați pacienții Spitalului General. Cei doi, pe ascuns, aduceau mâncare, medicamente, bani, mesaje chiar și știri radio pentru britanicii internați. Din nefericire, au fost prinși de japonezi și Elizabeth a fost arestată pe 15 Noiembrie 1943, după ce soțul ei fusese arestat cu câteva săptămâni înainte, pe 29 Octombrie. Crezând că activitățile lor erau în strânsă legătură cu incidentul Double Tenth, Elizabeth a fost reținută aproximativ 200 de zile de ocupanții japonezi, dar nu a cedat. Tortura la care a fost supusă i-ar fi făcut să cedeze până și cei mai duri bărbați, dar spiritul ei era de neînvins chiar și după 200 de zile de înfometare și tortură continuă.

“Când interogatorii mei nu au reușit să scoată niciun fel de informație de la mine, mi-au târât soțul din închisoarea Outram și l-au legat în genunghi în fața mea. Apoi, în fața lui, m-au dezbrăcat până la brâu și mi-au aplicat șocuri electrice. Nu vă pot descrie durerea simțită dar pentru soțul meu a fost de mii de ori mai mare durerea pentru că a trebuit să mă vadă torturată.”

După terminarea războiului, Elizabeth a fost invitată în Anglia ca eroină de război fiind declarată singura femeie, localnică, închisă pentru o perioadă atât de mare de timp. A fost una dintre puținele persoane care au avut privilegiul de a fi invitate în Marea Britanie pentru a se recupera după război. Șederea ei se prelungește de la un an la patru ani în Marea Britanie. În primul an, a fost invitată să o cunoască pe Regina Elizabeth. În cel de-al doilea an a urmat cursuri de gătit, cusut și alte treburi domestice la Școala Consiliului Londonez. Intenționează să studieze arta dar neavând finanțare pentru această aventură, Elizabeth alege să pozeze drept model pentru artiști. Faimoasa scluptoriță, Dora Gordine, realizează două sclupuri cu Elizabeth – “Serene Jade” (Jadul Luminos) și “Flawless Crystal” (Cristalul Perfect). Elizabeth oferă copia ei din “Serene Jade” fiicei, care, mai târziu o donează Muzeului de artă din Singapore. Copia după “Flawless Crystal” este și în prezent într-o galerie de artă în Leicester în Marea Britanie.

Se întoarce în Singapore în decembrie 1949 și este convinsă să candideze pentru alegerile din decembrie 1950 din partea Partidului Muncitoresc fondat în 1948 de V.J. Mendis. A fost nominalizată în consiliul legislativ în 1951, fiind singura femeie membră. Și-a exercitat funcția un întreg mandat de cinci ani. Ca membru a Consiliului Legislativ, a reprezentat Singapore la încoronarea Reginei Elizabeth II în Iunie 1953. Mai târziu a canditat pentru alegerile din Queenstown dar se retrage din politică, considerând că poate face mai multe pentru țara ei ca profesoară.
În anii ′50 se alătură Organizației de Femei a Grupului de Voluntari din Singapore și devine o persoană cheie în extinderea organizației atunci când începe recrutarea a multor prietene și colege.
Cariera ei de profesoară la Școala Sfântul Andrei durează până în 1974, excepție făcând câțiva ani petrecuți ca directoare și ca profesoară la Școala pentru persoane Nevăzătoare din Singapore, începând cu anul 1956. După pensionare, și-a îmbunătățit cunoștiințele de limbi străine și a început să călătorească. Și-a continuat activitățile sociale și vizitele în școli chiar și după vârsta de 90 de ani, impresionând tinerii singaporezi prin discursurile ei despre nevoia de a menține o apărare națională puternică.
Choy a fost, deasemenea, remarcată și pentru modul tradițional chinezesc și indian de a se îmbrăca, qipaos și brățări, ce i-a câștigat denumirea de Femeia Dayak a statului Singapore.

Se stinge din viață în 2006 din cauza unui cancer pancreatic la vîrsta de 96 de ani.
A primit nenumărate premii, printre care: Ordinul Imperiului Britanic în anul 1950, Ordinul Steaua Sarawak, Crucea de Bronz a fetelor ghid și premiul Pingkat Bakti Setia Singapore pentru mai mult de patru decenii dedicate educație, în anul 1973.