A trecut un an de zile de când statul român a eșuat în a salva viețile Alexandrei Măceșanu și Luizei Melencu.

Un an în care nu s-a shimbat nimic, nu a fost implementată linia națională pentru copii dispăruți, nu au fost angajați specialiști, nu a fostă găsită Luiza, ea continuând să apară drept persoană dispărută ăe site-ul Poliției Române.

Un an de zile de când Asociația Necuvinte a făcut un Apel către consiliul europei pentru a interveni urgent în vederea prevenirii pierderilor de vieți omenești cauzate de deficiențele sistemului de intervenție în cazuri de urgență și a sexismului instituționalizat – apel rămas fără răspuns.

Un an de zile de tăceri complice ale instituțiilor publice, timp în care alte tinere au dispărut de acasă, unele poate pentru totdeauna.