FLUTURII ori LA MARIPOSAS
Patria Mercedes Mirabal născută pe 27 Februarie 1924 – ucisă pe 25 Noiembrie 1960
Minerva Argentina Mirabal născută pe 12 Martie 1926 – ucisă pe 25 Noiembrie 1960
Antonia Maria Teresa Mirabal născută pe 15 Octombrie 1935 – ucisă pe 25 Noiembrie 1960
Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a desemnat prin Rezoluția 54/134 ziua de 25 noiembrie ca Ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor. Premisa acestei zile este de a crește gradul de conștientizare asupra faptului că femeile din întreaga lume sunt supuse violulurilor, violenței în familie și a altor forme de violență. Un alt obiectiv al zile este de a evidenția adevărata mărime a acestui fenomen de foarte multe ori ascuns.
Cine au fost surorile Mirabal?
Surorile Mirabal au crescut într-o familie bogată și au fost educate într-un moment când cele mai multe femei nu primeau o educație bună. Este foarte important să se recunoască ceea ce au făcut surorile Mirabal pentru țara lor și modul în care acțiunile lor din trecut încă afectează și influențează oamenii și astăzi în Republica Dominicană.
Familia Mirabal-Reyes a fost o familie prosperă dintr-un oraș din Salcedo numit Ojo de Agua pe coasta de nord, în apropiere de La Vega. Tatăl lor, Enrique Mirabal Fernandez, s-a căsătorit cu Mercedes Reyes Camilo (mama este, de asemenea, cunoscută sub numele de Chea). Don Enrique a fost un fermier de succes și comerciant născut într-unul din orașele mici din Santiago numite Tamboril. El a deținut o fermă, un magazin, moară, cafenea, o piață de carne și o fabrică de orez. Soția lui, Dona Chea provenea, de asemenea, dintr-o familie din clasa de mijloc din Ojo de Agua.
Patria Mercedes Mirabal
Patria, cea mai mare dintre fiicele Mirabal s-a născut pe 27 februarie 1924. Numele i-a fost dat pentru că ziua ei de naștere a coincis cu aniversarea Zilei Independenței Republicii Dominicane. Patria având aceeași semnificație și în limba română – patrie. Patria avea o afinitate pentru arte încă de mică, drept urmare, la vârsta de 14 ani, a fost trimisă la Colegio Inmaculada Concepcion în La Vega, o școală catolică de tip internat. De altfel și surorile ei, au urmat aceeași școală. La vârsta de 17 ani, Patria s-a căsătorit cu un fermier pe nume Pedro Gonzalez și au avut împreună 4 copii: Nelson Enrique, Noris Mercedes, Raul Ernesto și Juan Antonio (care a decedat la 5 luni după naștere). Patria a susținut-o pe sora ei, Minerva, în lupta ei impotriva dictaturii Trujillo și datorită acestor lupte, toate proprietățile lor au fost confiscate de către guvern.
Patria spunea: “Nu putem permite copiilor noștri să crească în acest regim corupt și tiranic. Trebuie să luptăm și voi renunța la tot pentru această luptă, inclusiv la viața mea dacă va fi necesar”.
Minerva Argentina Mirabal
Minerva s-a născut pe 12 martie 1926. Era foarte inteligentă încă de mică, la vârsta de 7 ani recitând poezii ale autorilor celebri francezi. La vârsta de 12 ani, a fost și ea trimisă la internatul catolic la care era si sora ei Patria. La fel ca sora ei, iubea arta, mai ales pictura lui Pablo Picasso, iubea să scrie poezii și il citea cu pasiune pe Juan Pablo Neruda. După școala catolică, Minerva a urmat cursurile Universității din Santo Domingo, unde l-a cunoscut și pe viitorul ei soț, Manuel (Manolo) Tavarez Justo. S-au căsătorit pe 20 noiembrie 1955 și s-au mutat în Montte Cristi unde au avut și doi copii, Minu și Manolito.
In 1949, a fost luată împreună cu mama ei Dona Chea și plasate în arest la domiciliu în capitala republicii. În acest timp, tatăl lor era arestat și ținut în Fortaleza Ozama. Influențele politice ale Minervei erau legate și de schimbările produse în alte țări latine (revoluția din Cuba).
Minerva îl admira pe tânărul revoluționar Fidel Castro și recita des cuvintele lui: “Condamnați-mă, nu contează, istoria mă va ierta”. A fost, de asemena, puternic influențată de către unchiul ei care avea o farmacie în Jarabacoa.
Minerva spunea “….este o sursă de fericire să faci tot ceea ce poți face pentru țara noastră atât de chinuită, este trist să rămâi cu brațele încrucișate și să nu faci nimic…”
Antonia Maria Teresa Mirabal
Cea mai mică dintre surorile Mirabal, Maria Teresa s-a născut pe 15 octombrie 1936 și a urmat, la fel ca surorile ei, școala internat catolică. Matematica a fost materia preferată a Mariei și în 1954 a terminat liceul San Francisco de Macoris și a plecat la Universitatea din Santo Domingo să studieze matematica. Pe 14 februarie 1958, s-a căsătorit cu Leandro Guzman, un inginer, și un an mai târziu pe 17 februarie, a născut o fetiță pe nume Jaqueline. A admirat-o mereu pe sora ei Minerva si mai târziu s-a implicat și ea in activitătile ei politice. Pe 20 ianuarie 1960, ea a fost reținută într-o bază militară din orașul ei natal și eliberată în aceeași zi. Doua zile mai târziu, ea și sora ei Minerva au fost arestate și duse la La Cuarenta. La Cuarenta era o închisoare celebra în care torura era la ordinea zilei. Au fost apoi transferate la închisoarea La Victoria. Au fost eliberate pe 7 februarie 1960, iar pe 18 martie duse din nou la La Cuarenta fiind condamnate la 5 ani de inchisoare pentru că “au pus în pericol securitatea statului”. Dupa ce au făcut apel, pedepsa le-a fost micșorată la 3 ani și au fost eliberate pe 18 august 1960.
Maria spunea: “…poate că ceea ce avem mereu aproape este moartea, dar ideea morții nu mă sperie, voi continua să lupt pentru ceea ce este just…”
Pe 14 iunie 1959, trupe ale Mișcării pentru Eliberare Dominicană formată în mare parte din dominicani care trăiau înafara țării, au fost trimise în orașele din nord, Costanza, Maimon și Estero Hondo sub comanda lui Enrique Jimenez Moya. Această încercare de destabilizare a tiraniei Trijillo a fost numită și Invazia Luperion. Din păcate, Trujillo fusese informat și i-a așteptat pe revoluționari, tentativa de răsturnare a guvernului eșuând. Cu toate acestea, Invazia Luperion a creat speranță în rândul dominicanilor că schimbarea poate fi făcută.
Mișcarea din 14 iunie a fost condusă de Manola, soțul Minervei Mirabal. Trezorierul acestei mișcări de rezistență a fost Leandro Guzman, soțul Mariei Mirabal. Aflându-se în centrul acestei mișcari împotriva guvernării tiranice a lui Trujillo, Patria, Minerva și Maria au rămas cunoscute în istorie drept FLUTURII (LA MARIPOSAS).
FLUTURII deveniseră un pericol uriaș la adresa regimului Trujillo și popularitatea lor era foarte mare în rândul dominicanilor, mai ales după ce fuseseră eliberate din închisoare. În aroganța sa, Trujillo a considerat că singura soluție să scape de această amenințare la adresa siguranței regimului lui, era să le ucidă. A crezut că eliminând surorile Mirabal, vor dispărea și adeptii lor și toată revoluția ar fi fost înăbușită. Neținând cont de toate arestările și abuzurile la care au fost supuse, de faptul că Trujillo le-a luat toate proprietațile, cele trei surori au refuzat să renunțe să lupte pentru democrație și libertate. Din contră, au continuat cu și mai multă forță.
Trujillo a avut multe slăbiciuni, una dintre ele fiind femeile foarte tinere. El își construise mai multe vile de-a lungul Republicii Dominicane și în fiecare dintre ele, avea câte o amantă. A avut o slăbiciune față de Minerva încă de când a cunoscut-o în 1949 și faptul că a fost refuzat nu l-a uitat până în ultima clipă. Regimul lui fiind amenințat de acțiunile și credințele celor trei femei, dintre care și Minerva, Trujillo a plănuit în detaliu uciderea lor. Astfel, a ales cu mare grijă bărbații care urmau să comită crimele, oameni de care s-a asigurat că nu vor da înapoi. I-a ales pe Victor Alicinio Pena Rivera, mâna lui dreaptă, Ciriaco de la Rosa, Ramon Emilio Rojas, Alfonso Cruz Vlaeria și Emilio Estrada Malleta, toți membri ai poliției lui secrete.
Pe 25 noiembrie 1960, Minerva, Maria and Patria se întorceau de la Puerto Plata pe o ploaie infernală după ce își vizitaseră soții în închisoare. Au fost oprite de poliția secretă a lui Trujillo exact cum acesta plănuise. Nu putem știi cu exactitate ce s-a întâmplat în acea noapte, dar într-o declarație ulterioară a lui Ciriaco de la Rosa, unul dintre acoliții lui Trujillo prezent în acea noapte, găsim o declarație, în care el spune:
“…După ce le-am oprit, le-am dus lângă prăpastia de lângă drum, unde i-am ordonat lui Rojas să aducă niște bâte și să o ia pe una dintre fete. El s-a supus și a luat-o pe cea cu părul împletit mai lung. Ea era Maria. Alfonso Cruz a luat-o pe cea mai înaltă dintre ele, Minerva și Malleta l-a luat pe șofer, Rufino de la Cruz. Le-am ordonat să se duca în câmpul de trestie de zahăr de la marginea drumului, fiecare separat, încât să nu se mai vadă una pe alta. I-am ordonat lui Perez Terrero să rămână să păzească drumul să nu vină nimeni care ar fi putut vedea ce se întâmplă. Ăcesta este adevărul. Nu vreau să mint statul sau să depun jurământ fals în fața judecătorilor. Am vrut să previn dezastrul, dar nu am avut cum, pentru că dacă aș fi încercat, Trujillo ne-ar fi omorât pe toți…”
Așa au murit surorile Mirabal și șoferul mașinii în care se aflau în acea zi, bătute și strangulate pe marginea drumului dintre Puerto Plata și Santiago.
Patria avea 36 ani, Minerva 34 ani și Maria 24 de ani.
După ce au fost ucise, au fost puse înapoi în Jeep și Jeep-ul a fost împins în prăpastia de la La Cumbre ca să pară un accident de mașină din cauza ploii. Toată lumea a știut că Trujillo a ordonat uciderea lor.
Moartea lor a avut consecințe mult mai grave decât se aștepta Trujillo și a reprezentat ultima picătura pentru dominicani.
A fost începutul sfârșitului pentru Trujillo.
Pe 30 mai 1961, Rafael Trujillo a fost prins într-o ambuscadă în timp ce era în drum spre casa în mașina sa și împușcat de către șapte asasini, o parte dintre ei, membri ai propriei sale armate secrete.

no replies